Fenomenul bisericilor autonome


Există un nou fenomen în lumea evanghelică din România, s-au format din ce în ce mai multe biserici care s-au declarat „autonome” sau „independente”. Cum s-a dezvoltat acest fenomen?

Ne-am dat seama că este un fenomen oarecum neconturat pentru că nu există nici un limbaj pentru a le identifica. Au fost organizate mai multe evenimente majore, iar bisericile autonome şi-au avut partea fără ca ele de multe ori să fie amintite.

O să încerc o explicare a fenomenului dintr-o perspectivă istorică. Toate trezirile spirituale au accentuat o anumită învăţătură sau doctrină care a fost uitată. Astfel, Luther a vorbit despre mântuirea prin credinţă, anabaptişitii au trebuit să sufere prigoana atât a catolicilor cât şi a protestanţilor pentru a accentua doctrina botezului persoanelor adulte. John Wesley a subliniat doctrina sfinţeniei şi nevoii de părtăşie personală zilnică dintre credincios şi Dumnezeu. Trezirea penticostală a subliniat importanţa Persoanei şi lucrării Duhului Sfânt. În secolul XX, ne-am întrebat ce mai urmează? A urmat o nouă trezire, care a pus accentul pe manifestarea darurilor spirituale dincolo de graniţele penticostalismului. Această trezire a avut denumirea de trezirea charismatică sau ecumenică.

Este de remarcat că fiecare trezire nu a fost catalogată astfel la începutul ei. Trezirea a fost un pas înainte făcut de o anumită categorie de credincioşi care şi-au asumat oprobiul public pentru a face ceea ce ei au crezut că este de la Dumnezeu. Peste ani şi alţii s-au convins că noua mişcare chiar dacă schimbă ordinea existentă nu contrazice Scriptura. Orice trezire spirituală se naşte prin descoperirea unei nevoi şi accentuează o învăţătură din Scriptură.

Acesta este contextul în care eu aş situa bisericile independente, şi anume într-o mişcare de trezire spirituală care accentuează importanţa bisericii locale. În anii ’80 ai secolului trecut au apărut în America primele biserici autonome care acum sunt admirate de noi ca fiind cele mai dinamice şi influente biserici la ora actuală. Dar lucrul acesta este valabil acum după 30 de ani de la începutul fenomenului. Rick Warren, chiar dacă nu într-un mod explicit, este vocea care a statuat noua trezire spirituală prin cartea lui Purpose Driven Church (tradusă şi în limba română sub titlul Biserica o viziune o pasiune). În această carte el a vorbit despre importanţa bisericii locale, despre importanţa viziunii bisericii şi focalizării pe scop, despre importanţa ca fiecare biserică să îşi descopere propria identitate şi să îşi dezvolte propria slujire în aria sa de influenţă.

Fenomenul bisericilor autonome în America este unul considerat normal şi de la sine înţeles. Nu mai există nicidecum reticenţa care exista acum 30 de ani. Acest fenomen a apărut după revoluţie şi în România, la început mai firav şi apoi din ce în ce mai conturat. Au început astfel să apară biserici autonome mai în toate marile oraşe ale României. Desigur, aceste biserici s-au format ca o replică dată sistemului anchilozat moştenit din comunism care mai persistă şi astăzi în cultele religioase recunoscute în România. În primul rând bisericile autonome au apărut ca o reacţie dată pretenţiei statutare a cultelor de a avea patrimoniul unei biserici locale aflate în acel cult. Apoi sistemul ierarhic care limita libertatea de expresie a bisericii locale ia făcut pe unii pastori mai întâi să încerce să reformeze sistemul şi cum nu au avut nici o şansă, au decis să continue slujirea lor într-o biserică autonomă.

Cred că acestea au fost cele două pârghii care au stat la baza formării primelor biserici autonome: păstrarea patrimoniului şi eliberarea din lanţul ierarhic. În acelaşi fel, pastori sau persoane pregătite în şcolile cultelor evanghelice, având o experienţă negativă în spate, au plantat biserici noi pe care nu le-au mai adus în cult.

Bisericile autonome încă trebuie să suporte reticenţa şi prejudecăţile credincioşilor din cultele oficial recunoscute. Dar lucrurile nu se vor întoarce la situaţia dinainte, bisericile autonome se vor înmulţi, vor avea din ce în ce mai multă influenţă, vor dezvolta din ce în ce mai multe reţele şi lucrări, iar cultele vor trebui să îşi pună problema raportării la bisericile autonome din ce în ce mai serios. Deja legislaţia a luat în seamă fenomenul bisericilor autonome prin legea cultelor de la sfârşitul anului 2006, iar ele se pot organiza legal ca asociaţii religioase. Au aproape toate drepturile pe care le are un cult recunoscut în afara dreptului de a-şi organiza învăţământ superior propriu. Desigur, mai este un drum lung până ce aportul pozitiv al bisericilor autonome va fi recunoscut. Oricum, orice trezire spirituală are adepţi şi contestatari, dar fenomenul va merge înainte. 

În acest registru al influenţelor pozitive pot să dau exemplul bisericilor autonome din Timişoara care şi-au adus aportul într-un mod covârşitor la mai multe evenimente care au fost organizate aici în ultimii ani de zile: Evanghelizarea cu David Hathaway de la Sala Olimpia din mai 2006, Evanghelizarea cu Richard Bonnke de la Stadionul Dan Paltinişanu din septembrie 2006 şi Festivalul Speranţei din 2008. Aceste biserici şi-au făcut partea fără să facă tam-tam pe implicarea lor, fără să atragă atenţia, au dovedit spirit de unitate şi disponibilitate. Lista evenimentelor şi implicării lor continuă. Desigur, de cele mai multe ori numele lor a fost evitat cu bună ştiinţă sau omis din lipsă de fairplay. Însă asta este un alt subiect. 

Bisericile autonome din Timişoara sunt:

Biserica Metanoia: http://www.metanoiaorg.ro

Biserica Aletheia: http://www.aletheia.ro

Biserica Agape: http://www.bisericaagape.ro

Biserica Deo Gloria:  www.deogloria.ro

Biserica Casa Închinării.

Federaţia Bisericilor Creştine Autonome (FBCAR) http://www.fbcar.ro

Această organizaţie îşi propune să adune bisericile independente sunt într-o părtăşie de biserici şi să formeze o voce unită în scopul reprezentării lor în faţa autorităţilor. Probabil această organizaţie se va transforma într-un nou cult în România în următorii ani, respectând principiile care garantează autonomia bisericii locale.

 

P.S. Acest articol l-am scris la presiunea prietenului meu Alin Cristea, dar îi mulţumesc că m-a ajutat astfel să scriu ceea ce gândeam şi vorbeam în cercul nostru mai strâmt. Acum odată scris îl supun observaţiilor voastre.

 

Valentin Dedu,

Pastor Biserica Metanoia, Timişoara

http://www.metanoiaorg.ro 

 

Anunțuri

9 gânduri despre „Fenomenul bisericilor autonome

  1. Care sunt lucrurile care le fac sa se uneasca si care este motivul?
    ….. Probabil ca motivul sau motivele pentru care s-au desprins din culte si lipsa sau apartenenta lor la o biserica mama.

  2. Nu prea inteleg ce vrei sa spui, sa intrebi… Ce uneste bisericile autonome? Daca asta este intrebarea atunci raspounsul meu este in rpimul rand nevoia de relationare, nevoia de relevanta sociala, nevoia de reprezentare publica… Bisericile autonome doresc sa se exprime liber si caracteristic viyiunii si valorilor lor si sa aiba un cuvant de spus in comunitatea lor.
    Nu stiu cat de relavant este conceptul de „biserica mama”, nu prenu ca nu ar fi bine ca sa existe o biserica mama care sa planteze alta „biserica fiica”, dar aceasta nu prea se intampla, si nu cred ca putem valida sau invalida calitatea unei biserici de a fi biserica doar pe criteriul raportarii la o biserica mama.
    Sper ca asta este ceea ce astepti sa spun.
    Multumesc ca ti-ai alocat timp sa citesti si sa scrii un comentariu. Imi cer iertare ca nu am raspuns imediat.
    Numai bine!

  3. Deoarece timpul nu imi permite foarte mult sa stau pe net, deaceea, poate nu am fost foarte clar in exprimare si nici nu am putut sa revin la scurt timp pentru a completa ceea ce am spus.
    Nu stiu daca motivatiile care au condus la formarea de biserici independente (despre care vorbiti) au fost 100% bazate pe principii biblice si nu au avut si ceva firesc de nemultumire fata de conducerea din culte. Eu nu vad biblica ruperea unei biserici de o alta biserica fara ca aceasta sa nu se afilieze la o alta biserica care impartaseste aceleasi puncte de vedere – biblice.
    Infiintarea de biserici care sa nu aiba o biserica „mama” care: sa raspunda de ea, sa simta cu ea iar aceasta sa relationeze la biserica „mama”. Conform principiilor biblice (parerea mea) este ca singura biserica independenta care nu s-a relationat la o alta biserica „mama” a fost biserica de la Ierusalim. Aparitia de biserici „spontan” nu o gasesc in biblie ci biserica naste biserici. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu formele megastructurale-lumesti dupa care se conduc astazi cultele evanghelice si celelalte „biserici” traditionale. Eu nu inteleg de ce acei asa numiti reformatori nu sau alaturat unor biserici biblice din vremea lor (biserici care erau prigonite pentru adevar) si au cautat sa-si faca ei bisericile lor, ceea ce mai tarziu s-a vazut ca au esuat si foarte curand au ajuns sa fie la fel ca cea din care au iesit prigonind pe cea adevarata.
    Biserica adevarata nu cred ca a avut nevoie de reformare deoarece nu poti reforma ceea ce din start a plecat ca o religie pagana. Nici astazi nu cred ca este nevoie de o reforma in „bisericile” asa zise evanghelice sau traditionale care incep din ce in ce mai mult sa semene intre ele ci trebuie ca fiecare dintre cei chemati sa descoperim invatatura curata a apostolilor si bisericile care o practica si sa ne alaturam lor.
    Care a fost motivul adevarat al separarii de cult daca va uniti la aceleasi evenimente gen „Evanghelizarea cu David Hathaway de la Sala Olimpia din mai 2006, Evanghelizarea cu Richard Bonnke de la Stadionul Dan Paltinişanu din septembrie 2006 şi Festivalul Speranţei din 2008.”? evenimente care le vad ecumenice si nebiblice.

  4. Multumesc pentru continuare gxg4christ.
    Ai spus multe lucruri in comentariul tau care merită atenţie, dar acum nu am timpul necesar să răspund. O sa revin şi să aduc câteva completări in zilele următoare.

  5. Da, remarci corect. In timpul cand mi s-au adresat intrebarile am fost presat de timp, si apoi am lasat-o neglijat.
    Imi cer iertare celor care au trecut pe aici sa vada raspunsul meu.
    O sa revin azi sau maine pentru un raspuns.

  6. gxg4christ, imi cer iertare inca ca nu am raspuns la timp. Multumesc lui airiish ca mi-a adus aminte.

    Comentariul tău este destul de bun si contine anumite adevaruri cu care sunt si eu de acord, dar contine si anumite afirmatii care cred ca sunt, cel putin discutabile.

    Să încep cu “principiul raportării” pe care il afirmi tu. Eu cred in principiul asta, dar nu în mod absolut. O biserica este bine sa se raportează la o altă biserică pentru a împărtăşi resurse şi valori. Probabil că e bine sa stii ca aceste biserici sunt intr-o raportare corecta una faţă de alta şi cele mai multe dintre ele se află în raporturi de afiliere cu alte biserici pentru a forma, de exemplu o asociaţiie de biserici, o federaţie (Există Federaţia bisericilor autonome din Romania, FBCAR). Apoi, aceste biserici independe sunt ele însele acum “biserici mamă” pentru alte biserici. De exemplu biserica Metanoia din Timişoara a mai deschis o biserica în Gătaia (bisericatabor.com), în Suplacul de Tinca, Judeţul Bihor, în Buziaş, în Roman în Caransebeş. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu celelate biserici, devine ele însele “biserici mamă” sau mai bine zis, biserici misionare. Bisericile pe care noi le plantăm, le ajutăm să îşi dezvolte un model propriu de slujire, capacitatea de autofinanţare şi act decizional independent. Nu cred că trebuie să fie o raportare relaţională de autoritate între biserici, sau şi mai ciudat, între biserici şi cult, ci doar între slujitori, între pastori. Pastorii trebuie să aibă un mecanism de dare de seamă pentru a nu se compormite, pentru a nu compormite slujirea lui. De aceea există pastori care se supun unui asemenea proces de dragul de a rămâne în picioare pe termen lung. Este nevoie de o autoritate care să poată să îl ajute pe Pastor să rămână transparent. Atenţie, nu spun o autoritate care să îl conducă, sau să decidă peste el, dar o autoritate căreia Pastroul să îi răspundă cu vulnerabilitate. Această autoriate poate fi constituită de un Bord Pastoral sau prezbiterii acelei biserici, dar şi de un Mentor exterior care să judece o anumită situaţie.

    O altă remarcă pe fraza “nu inteleg de ce acei asa numiti reformatori nu sau alaturat unor biserici biblice din vremea lor”. Din câtă istorie stiu eu, reformatorii au început pledoaria lor in interiorul unui cult sau biserică (in treacăt fie spus, ideea de cult reprezintă tot o scindare, iar un cult este justificat mai mult decat altul decât din punct de vedere istoric, niciodată doctrinar sau structural), dar după ce au văzut că nu reuşesc să schimbe structura au ieşit în afara ei ca să continue ceeea ce au început. Pentru aceşti oameni sunt importanţi oamenii, nu structurile sau instituţiile. Majoritatea dintre ei sau cei care l-au urmat, au stransformat noua mişcare într-o structură, într-un cult. E un cerc istoric care se repetă: o mişcare entuziastă care apoi este statuată într-o structură care cu timpul devine rigidă… ceea ce a fost la început frumos şi motivant devinte rigid şi cotestat. Din această nouă situaţie se ridică un “reformator” care va lua procesul de la capăt. Nu e fatalist, dar aşa se întâmplă. Oamenii sunt mai importanţi decât structurile şi instituţiile.
    Bisericile indepente sunt o rotiţă în acest ciclu. Eu cred că este cea mai bună modalitate de a face biserică în aceaste vremuri când relavanţa culturală este atât de importantă. Dar, fiecare este liber să deciză… desigur, dacă îşi asumă libertatea.

    Criteriile tale pentru a declara biblice şi neblibice anumite lucruri, situaţii şi evenimente sunt subiective şi nicidecum biblice.
    Care sunt criteriile biblice pe baza cărora spui:
    că nu mai este nevoie de reformă,
    că numai un cult trebuie să organizeze evenimente publice…
    că tot ce e pus sub semnul ecumenismului este rău
    Care sunt criteriile biblice dupa care evaluezi motivaţiile pentru crearea unei noi biserici?
    Care sunt criteriile pe baza cărăra numeşti ceva “lumesc”?

    Comentariul ar putea continua, dar poate ar trebui să aştept răspunsul tău.
    Multumesc pentru răbdare!

  7. Biserica din primul secol avea un secret… ea insasi este cel mai bun mijloc de evanghelizare..
    Pavel din Tars nu a ridicat biserici pentru a evangheliza pe cei pierduti. Pavel nu a ridicat biserici pentru acastiga suflete. Pavel apredicat evanghelia , a evanghelizat si a castigat suflete in vederea ridicarii bisericii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s