Călătoria creştinului


calatorieMotivul călătoriei este des întâlnit în Biblie. Călătoria este un moment folosit de Dumnezeu pentru a interveni în vieţile oamenilor. Famenul Etiopian[1] şi Saul[2] au fost mântuiţi de Dumnezeu în timpul călătoriilor pe care le făceau. Dumnezeu este interesat de direcţia şi scopul călătoriei, dar mai ales de călătorul sensibil la glasul Lui mântuitor.

În plan real sau spiritual, călătoria semnifică o ieşire din orizontul cunoscut şi intrarea într-un necunoscut al lumii, gata de a fi explorat. Acest necunoscut nu este numai al spaţiilor străbătute în orizontul exterior, ci în egală măsură se dovedeşte a fi şi explorarea orizontului interior. „Trebuie să cunoşti pe alţii ca să te cunoşti pe tine.”[3] Necunoscutul din noi este dezvăluit în confruntare cu necunoscutul din afara noastră. Iată un teritoriu contemplativ al experienţei de cunoaştere pe care călătoria o face posibilă.

Nu întâmplător, călătoria reprezintă o cale a îmbogăţirii. Îmbogăţirea constă în nonidentitatea dintre persoana care pleacă şi cea care ajunge. Cea mai neînsemnată călătorie poate îmbogăţi pe cel sensibil la trăirile oamenilor, la natură, locuri şi evenimente, la ceea ce poate afla despre alţii, dar şi la ceea ce poate afla despre sine, despre ceea ce este cu adevărat vrednic de cunoscut.

Simbolismul călătoriei este extrem de bogat, însă se poate rezuma la căutarea adevărului, a păcii, la căutarea şi descoperirea unei semnificaţii spirituale pentru viaţă.

Biblia dezvoltă şi nuanţează această temă, dar în esenţă, scoasă în evidenţă, este călătoria spirituală a fiecărui creştin care aspiră spre locurile promise celui biruitor, acolo unde poate dobândi desăvârşirea, împlinirea spirituală şi părtăşia deplină cu Dumnezeu.

Pornind de la Scriptură şi de la experienţa personală, Fericitul Augustin scrie opera vieţii sale Cetatea lui Dumnezeu. În ea, Augustin caută să analizeze tendinţele care există în preocupările omeneşti şi vede Împărăţia lui Dumnezeu ca ţel al vieţii individuale, cât şi al întregii istorii. John Bunyan, urmând acelaşi motiv, a scris Călătoria Creştinului în care realizează o alegorie a vieţii omului ca o călătorie plină de zbucium şi căutare a ceea ce îi poate mântui sufletul. „Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7:31-14)

Înainte de a deveni creştin, omul călătoreşte fără să ştie care este ţinta căutării lui. Gânditorul român, Petre Ţuţea, a spus foarte sugestiv: „Omul fără Dumnezeu vine de niciunde şi merge către nicăieri”. Călătoria creştinului, în viziunea lui Bunyan, începe cu intrarea pe poarta cea strâmtă la îndemnul evanghelistului, iar după ce găseşte mântuire şi har la cruce, porneşte la drum pe muntele greutăţilor şi prin valea umbrei morţii. Creştinul izbuteşte să scape de toate obstacolele, trece cu bine peste râul morţii şi este primit în Cetatea cerească.

Călătoria creştinului începe cu „a gusta din bunătatea lui Dumnezeu”[4] şi este urmată de o apropiere şi părtăşie zilnică cu El. Creştinul, în călătoria lui, are ca scop să-L cunoască tot mai mult pe Hristos şi să devină asemenea Lui. Părinţii capadocieni[5], în secolul al IV-lea, spuneau: „În Isus Dumnezeu S-a făcut om, ca oamenii să devină dumnezei.”

Această călătorie poate fi asemuită cu urcuşul lui Moise pe muntele Sinai pentru a se întâlni cu Dumnezeu. Să contemplăm elementele acestei imagini din cartea Exod capitolul 19, elemente ce se potrivesc călătoriei noastre spirituale care ţinteşte aceeaşi finalitate.

Moise începe prin a asculta chemarea lui Dumnezeu la dedicare. Această dedicare trebuie să o transmită întregului popor şi poporul a ascultat condiţiile legământului lui Dumnezeu, care, împlinite, îi acordau dreptul să fie poporul ales, iar poporul a promis ascultare.

Pentru întâlnirea cu Dumnezeu, este necesară o curăţire (gr. catarsis). Trebuie părăsit tot ce este necurat. Culmile sublime ale sfinţeniei trebuie urcate, lăsând în urmă tot ce ar putea împiedica părtăşia cu Dumnezeu. Moise începe prin a se curăţa despărţindu-se de cei necuraţi, numai atunci aude trâmbiţele cu sunet puternic, vede fumul gros ce se înalţă şi focul unde Dumnezeu urmează să coboare. Totuşi, pe treapta aceasta el nu este în legătură cu Dumnezeu, el nu-L contemplă pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu este vizibil, ci doar locul unde se va întâlni cu Dumnezeu.

Teologul rus, Vladimir Lossky, scrie cu privire la această limitare a cunoaşterii lui Dumnezeu: „În ordinea văzută precum şi în cea inteligibilă, cele mai dumnezeieşti şi cele mai înalte obiectivări nu sunt decât raţiunile ipotetice ale atributelor care se potrivesc cu adevărat Aceluia care este cu totul transcendent raţiunii care revelează prezenţa, Aceluia care este mai presus de orice putere de pricepere a minţii mai presus de culmile cele mai sfinte locuri ale Sale.”[6]

Numai după ce a depăşit lumea materială, Moise pătrunde într-o cunoaştere care este mai presus de orice pricepere. Aici aparţine în întregime lui Dumnezeu, căci nu-şi mai aparţine lui, fiind unit cu El. Odată ajunşi pe vârful cel mai înalt, suntem eliberaţi de conceptele care ne înlănţuie mintea şi de percepţia umană; altfel spus, „să ne eliberăm atât de subiectul cât şi de obiectul percepţiei, pentru că Dumnezeu nu se înfăţişează ca obiect, întrucât nu mai este vorba de cunoaştere, ci de unire.” (Lossky)

Când vorbim de experienţa lui Moise care urcă la Dumnezeu (Exod 19:20), ne referim la raportul dintre cunoaşterea raţională şi cunoaşterea prin revelaţie. Sensul cunoaşterii se schimbă nu de la om spre Dumnezeu, ci de la Dumnezeu spre om. Sunt anumiţi creştini care cred că gradul de cunoaştere a lui Dumnezeu este similar cu gradul de cunoaştere despre Dumnezeu. Creştinismul nu este o şcoală filozofică care speculează pe marginea unor concepte abstracte, ci, înainte de toate, este o părtăşie cu Dumnezeul cel viu.

Un alt pas al urcuşului lui Moise a fost singurătatea. În această privinţă, Sfântul Grigore de Nazianz, contemplând empatic imaginea lui Moise pe muntele Sinai, spune: „Dumnezeu îmi porunceşte să pătrund în nor spre a vorbi cu El. Aş fi dorit ca vreun Aaron să fie lângă mine, să mă însoţească în această călătorie, chiar dacă nu ar fi îndrăznit să intre în nor.” Preoţii rămân mai jos, iar poporul care nu este vrednic de această suită, nici în stare de o vedere atât de înaltă, rămâne la poalele muntelui, fără să se apropie, fiindcă este necurat şi profan şi ar risca să se piardă. Dacă s-a anevoit cumva să se curăţească, va auzi de departe sunetul trâmbiţelor şi glasul, adică o tâlcuire simplă a tainelor.”

În momentul de singurătate cu Dumnezeu, fără niciun mediator în această relaţie, Moise intră într-o şcoală de educaţie a sufletului, spre a se edifica şi a contempla imaginea unirii depline cu Dumnezeu. Treptat, speculaţia cedează locul contemplaţiei, cunoaşterea raţională se şterge din ce în ce mai mult în faţa cunoaşterii practice. „Cine se lipeşte de Domnul se face un singur duh cu El.” (1 Corinteni 6:17) Aceasta este atitudinea existenţială care îl angajează pe om în întregime. Nu există teologie fără trăirea ei. Trebuie să te schimbi, să devii un om nou pentru a împlini menirea călătoriei tale spirituale. „A vorbi despre Dumnezeu este un lucru mare, dar este un lucru şi mai mare a te curăţi şi a trăi pentru El”, spunea Sfântul Grigore de Nazianz.

Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, trebuie să te apropii de El în fiecare zi. Nu eşti creştin dacă nu urmezi calea unirii cu Dumnezeu. Urmează-ţi călătoria prin care devii tot mai asemănător Lui.


[1] Faptele Apostolilor cap. 8

[2] Faptele Apostolilor cap. 9

[3] Tudor Vianu, Dicţionar de maxime comentat, Editura Saeculum I. Q., Bucureşti, 1997

[4] Psalmul 34.8

[5] Vasile cel Mare, Grigore de Nissa şi Grigore de Nazianz

[6] V. Lossky, Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit, Editura Anastasia, Bucureşti, 1990

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s