Semnificaţia Crăciunului


Oamenii trăiesc faptele in funcţie de conotaţia simbolică a acestora. Intensitatea şi natura trăirii unui eveniment este dată de semnificaţia acesteia. Faptele capătă semnificaţie prin acordarea de sens. Ninsoarea in sine este un fapt natural care in funcţie de conotaţia simbolică este trăită in mod diferit. Pentru un copil siberian ninsoarea face parte din obişnuit şi banal. Pentru un alt copil din altă zonă a globului ninsoarea aduce cu ea un mesaj al bucuriei, al distracţiei, al sărbătorii… Acelaşi fapt poate fi trăit în mod diferit, datorită semnificaţiilor diferite pe care le capătă. Noi trăim la nivel de semnificaţie, nu la nivel de fapte, trăim la nivel de conotaţii, nu la nivel de eveniment.

Termenul de semnificaţie denotă ideea de interpretare a unui anumit eveniment funcţie de condiţiile date de situaţie şi de informaţiile pe care interpretul le are la dispoziţie şi starea lui de spirit. Când vorbim de semnificaţia Crăciunului dorim să scoatem în evidenţă ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat şi mai ales de ce s-a întâmplat.

Întrebarea pe care mi-o pun de fiecare dată atunci când vine Crăciunul este in legătură cu semnificaţia lui pentru mine: „Care este însemnătatea sărbătorii pentru mine?” Nu cred că există semnificaţie adevărată şi semnificaţie falsă, ci doar semnificaţie iniţială şi ulterioară. Pentru că oamenii sunt subiectivi şi, în natura lor, pentru a înţelege lucrurile trebuie să şi le explice, să le interpreteze, ei creează un sens chiar şi lucrurilor care nu au sens. În lipsa unui creator de sens care să-I acorde datele necesare, omul obişnuit îşi va reprezenta această sărbătoare la nivelul simţului comun, bazat pe tradiţie. De aceea, în timp anumite fapte se golesc de semnificaţiile iniţiale şi ulterior se reinterpretează dându-le alte semnificaţii. O semnificaţie poate fi abandonată in prezenţa alteia mai plăcute, mai raţionale, mai conotativă, mai intensă. Pentru ca naşterea lui Isus şi sărbătoarea Crăciunului să capete sens trebuie să-l construim sau mai bine zis să-l redescoperim pe cel intenţionat de Dumnezeu.

Înainte de a începe trebuie să fac o precizare cu privire la termenul „Crăciun.” Nu cred că folosirea acestui termen ar trebui să deranjeze sentimentele religioase ale nimănui, pentru că, deşi nu îl regăsim în Sfânta Scriptură, el s-a impus în tradiţia creştinismului ca un termen generic care desemnează tot ceea ce ţine de naşterea Domnului nostru Isus Hristos în lume şi faptele descrise în Biblie, sărbătoarea care a derivat de aici cu toate formele ei, potrivite sau mai puţin potrivite. În acelaşi fel, nu găsim în Biblie termenul Trinitate, dar el s-a consacrat în teologia creştină pentru că exprimă atât de bine taina existenţei lui Dumnezeu în trei Persoane. Problema noastră nu este termenul sau originea lui, ci felul cum este înţeles. Termenul în sine nu este bun sau rău, nu are calitate morală, dar poate să creeze anumite sentimente şi atitudini funcţie de semnificaţia pe care o capătă. Problema noastră este sensul acestui termen, golirea lui de sensurile nepotrivite şi umplerea lui cu sensul biblic.

Pentru a realiza acest lucru trebuie să ne întrebăm „cum a văzut şi cum vede Dumnezeu evenimentul naşterii lui Isus?” Ce a fost în mintea şi în inima lui Dumnezeu la primul Crăciun?

Istoria naşterii lui Isus Hristos se include în planului universal al lui Dumnezeu de mântuire al omului. Evenimentul naşterii lui Hristos se potriveşte scopului spre care Dumnezeu îndreaptă omul şi universul.

    C. S. Lewis spunea că naşterea lui Hristos face parte din „cele şapte evenimente majore ale istoriei universului,” istorie care include atât trecutul cât şi viitorul. Aceste evenimente sunt:

  1. Crearea îngerilor;
  2. Crearea lucrurilor materiale, a vieţii şi a omului pe pământ;
  3. Întruparea sau naşterea lui Hristos;
  4. Moartea lui Hristos;
  5. Învierea lui Hristos;
  6. A doua venire a lui Hristos;
  7. Crearea unui cer nou şi a unui pământ nou.

Potrivit celor spuse de C. S. Lewis nu este corect să disociem evenimentul naşterii Domnului Isus Hristos de celelalte evenimente majore ale universului şi să-i dăm o semnificaţie izolată.

De aceea doresc să privim al sărbătoarea crăciunului într-un sens mai amplu, având o perspectivă de ansamblu creată pe baza mai multor perspective; perspectiva profetică pentru a înţelege că Dumnezeu comunica ceea ce doreşte să facă; apoi o perspectiva istorică pentru a înţelege că Dumnezeu pregăteşte terenul pentru ca profeţiile pe care el le-a rostit să se împlinească exact. Perspectiva culturală şi contemporană pentru a înţelege de ce această sărbătoare a devenit atât de iubită şi cum a ajuns ea atât de departe de descrierea Noului Testament. Pentru a da coerenţă şi stabilitate semnificaţiei pe care dorim să o creăm vom aborda şi latura teologică a acestui eveniment pentru a înţelege gândul şi planul lui Dumnezeu pentru noi oamenii. Însă pentru a defini semnificaţia într-un mod cât mai personal trebuie să avem şi o perspectivă practică. Toate acestea în articole separate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s