Ce-am vrut să spun…


Mă aflu în faţa unei coli albe pe care vreau să aştern ceea ce se află în sufletul meu. Nu ştiu cui i-o adresez, nu ştiu cine o va citi, sau dacă o va citi cineva; poate este un simplu exerciţiu pe care îl fac şi prin care vreau să realizez transformarea acestei coli într-o oglindă care să mă reflecte.

Nu ştiu nici măcar ce o să scriu, ştiu doar că aş vrea să scriu „ceva”, rânduri ce înnegresc această foaie, cuvinte ce se nasc drept o expresie a sufletului, nu a gândirii, amintirii sau imaginaţiei mele. Aş vrea să scriu ceva care să curgă direct din inimă, nişte rânduri care să mă reprezinte, care să mă descrie, să nu fie acel gen de literatură în care să descoperi în spatele cuvintelor munca asiduă a celui care le manipulează, le selectează, le înlănțuiește, care creează un sens. Toate aceste operaţiuni aş vrea să fie cât mai (m-am oprit să-mi găsesc cuvântul) puţin evidente.

Aş putea avea pretenţia să citeşti mai mult ceea ce este lizibil în text. Acum tu citeşti, şi înainte ca eu să scriu ceva mă gândesc la tine, cel (cea) care vei citi. Mă gândesc la dispoziţia ta, la felul tău de a fi, la viaţa ta care este un roman nescris, care ar putea fi scris dacă cineva te-ar asculta, „te-ar citi”. Poţi să încerci şi tu exerciţiul meu şi să scrii ceea ce ai pe suflet unui potenţial cititor. Gândeşte-te la el, dialoghează cu el, vorbeşte-i, fii deschis cu el, consideră-l un prieten de nădejde, spune-i tot ce nu ai putut să spui vreodată unui om, în mod direct, şi iţi garantez că vor fi oameni (cititori) care te vor înțelege şi te vor aprecia pentru deschiderea ta.

Exemplul cel mai bun este relaţia virtuală dintre noi doi. Tu eşti cel care mă asculţi, eu astăzi vorbesc, tu eşti răbdător, eu sunt grăbit să spun; tu eşti empatic, eu par simpatic, te proiectezi în mine, eu în tine, există o graniţă pe care am trecut-o. Te regăseşti în anumite aspecte pe care eu le voi construi, deşi nici eu nu ştiu care va fi forma şi conţinutul mesajului meu către tine. Nu te descumpăni acum! Ce crezi că autorii de cărţi au totul în cap atunci când încep să scrie? Nu, nu cred, şi pentru ei este o uimire rezultatul muncii sufletului lor, nici ei nu au știut rezultatul, şi ei învață, şi ei compun, şi ei se supun unui glas venit de nu ştiu unde, din interior, din suflet, din minte, din imaginaţie, un glas pe care l-au numit inspiraţie.

Eu cred că pot să spun şi vreau să exprim un univers, universul din inima mea, dar de fapt acest deziderat este irealizabil, nu am exact mesajul pe care vreau să ţi-l transmit, ci doar impresia lui, pentru că de fapt, mesajul, universul se construiește acum odată cu tastarea fiecărui cuvânt. Cuvintele pe care eu le înşir acum sunt cele care compun un univers care nu există în inima mea şi, odată întocmit nu va exista nici în mintea ta, va exista doar o co-semnificare a realităţilor întocmite. Eu doresc să creez un sens, o semnificaţie care nu există nici pentru mine, decât va exista, odată creată prin tastarea ultimului cuvânt. Sensul acesta nu există dacă tu, cel care citeşti, nu răspunzi tot cu un semn, o semnificaţie, o decodare a ceea ce eu doresc să transmit. Numai în măsura în care mesajul intenţionat va corespunde cu cel receptat putem vorbi de o cosemnificare. Astăzi scriu acest text, mâine îl voi citi. Azi sunt eu, cel care scriu, mâine vei fi tu, cel care citeşte.

Am scris deja o pagină. Am creat ceva cu sens pentru tine? Am transmis ceva? Ce citeşti in inima mea? Ce mesaj ai decriptat printre rânduri?

Să-ţi spun câteva lucruri pe care le-am transmis deja, dar nu ştiu dacă au fost şi receptate. Am să enumer câteva acum, nu considera lucrul acesta o jignire. Aş putea să n-o fac, dar o fac pentru mine, vreau să mă asigur că m-am înțeles câtuşi de puţin. Înainte de a citi rândurile următoare gândeşte-te la ce am vrut să spun, încearcă să desprinzi câteva mesaje dintre cele comunicate de mine. Eu am să listez numai câteva, mai sunt şi altele, încearcă să mai adaugi şi tu.

În primul rând mi-am exprimat o dorinţă.

    dorinţa de a transmite un mesaj

    dorinţa ca mesajul meu să fie receptat

    dorinţa de a fi înțeles

    dorinţa de exprimare a ceea ce este neexprimat

    dorinţa ca cel care citeşte nu numai să mă critice, ci să se gândească la posibilitatea de a-mi lua locul.

În al doilea rând, mi-am exprimat o atitudine.

    Atitudinea mea, care era numai a mea ţi-a devenit cunoscută şi ţie, a devenit opinie. O poți asuma sau o poți refuza. Opinia nu este opinie până nu este exprimată.

    Această opinie, îmi doresc să fie contagioasă, să te influenţeze, altfel, de ce crezi că aş fi scris ceea ce am scris. În ce fel te poate influența? Răspunde tu!

    Atitudinea mea dă naştere unei alte atitudini. Acum ai să te gândeşti la cel care a scris ceea ce citeşti, sau te gândeşti doar la text în sine şi faci abstracţie de mine. Fie că mă critici, că mă aprobi, că iţi place că nu, o anumită poziţie tot ai adoptat, poate că atitudinea ta, declanşată de atitudinea mea, nu va deveni niciodată opinie, dar ceva tot se naște, ceva tot se spune, ceva tot rămâne.

În al treilea rând am transmis anumite informaţii. Care sunt acestea?

    Informaţia că eu nu am ce pierde.

    Informaţia că nici tu nu ai ce pierde.

    Informaţia că cele două informaţii anterioare sunt valabile doar dacă nu luăm în considerare variabila timp.

    Informaţia că eu sunt cel care stabilesc regulile citirii şi interpretării informaţiilor.

    Informaţia că sunt sărac în informaţii, sau bogat, în funcţie de capacitatea ta de a citi.

    Informaţia că banalul nu există decât în cazul în care vrem noi să decodificăm totul ca fiind banal. Dacă ai citit până la rândul acesta ceea ce am scris nu este chiar atât de banal.

    Informaţia că cine comunică se comunică.

    Informaţia că oamenii citesc mai degrabă ceea ce au în cap decât ceea ce au în faţa ochilor.

Ce am vrut să spun…? Dar înțelege!

Iar dacă nu, te reculege!

Anunțuri

2 gânduri despre „Ce-am vrut să spun…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s