Regele Spin


 

Copacii au plecat să ungă un împărat şi să-l pună în fruntea lor. Ei au zis măslinului: „Împărăţeşte peste noi!” Dar măslinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude din partea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ca să mă duc să domnesc peste copaci?”

Şi copacii au zis smochinului: „Vino, tu, de împărăţeşte peste noi!” Dar smochinul le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea şi rodul meu cel minunat, ca să mă duc să domnesc peste copaci?”

Şi copacii au zis viţei: „Vino, tu, şi domneşte peste noi!” Dar viţa le-a răspuns: „Să-mi părăsesc eu vinul, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să mă duc să domnesc peste copaci?”

Atunci toţi copacii au zis spinului: „Vino, tu, şi împărăţeşte peste noi.” Şi spinul a răspuns copacilor: „Dacă, în adevăr, vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin şi să mistuie cedrii Libanului.”

(Judecători 9:8-15)

 

„Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită” spune un proverb şi, mai ales în democraţie, acest lucru este valabil când conducătorii sunt aleşi de popor, „din mijlocul poporului” şi reprezentanţii lui.

Copacii şi-au căutat un împărat şi i-au propus Măslinului să le fie conducător. Dar Măslinul a refuzat aducând drept argument valoarea poziţiei care i se oferă în comparaţie cu prestigiul pe care îl are deja: „Să-mi părăsesc eu untdelemnul meu, care îmi aduce laude… ca să mă duc să domnesc peste copaci?” Măslinul are un dispreţ ascuns faţă de copaci. Nu poţi să-i conduci pe cei pe care îi dispreţuieşti.

Copacii au continuat acţiunea lor de a-şi găsi un lider şi i-au propus această slujbă Smochinului. Acesta le-a dat acelaşi argument: „Starea actuală este mai bună decât cea pe care voi mi-o puteţi oferi. Nu ştiu ce rezultate va avea poziţia de conducere a unor copaci. De acea nu-mi risc reputaţia. Sentimentul de semnificaţie îmi este satisfăcut cu succesele pe care le-am avut deja. Ce îmi poate aduce în plus oferta voastră?”

A treia ofertă a fost îndreptată către Viţadevie, dar şi aceasta a refuzat. „Profesionalismul meu este recunoscut. Am creat deja o tradiţie, un nume, un spirit. Nimeni nu poate face ceea ce pot face eu. Sunt indispensabil aici. Nu pot lăsa ceea ce fac pentru a fi liderul vostru. Valoarea mea mă recomandă, dar oferta voastră nu este tentantă.”

În final, copacii şi-au îndreptat oferta lor către Spin. Spinul este indezirabil, chiar şi pentru copaci, este ultima soluţie pentru o situaţie de avarie. Totuşi, Spinul este mai de dorit decât anarhia. Spinul, însă, pune condiţii. Spinul deranjează, creează conflict, nu lasă să se dezvolte nimic în jurul său, este oportunist, simulează respectul şi disponibilitatea, dar în realitate profită de fapte şi forţează situaţii pentru a întoarce totul în favoarea lui. Spinul nu este surprins de invitaţie, i se pare că i se cuvine funcţia de conducere. Se gândeşte că nu mai este nimeni la fel de capabil ca el că conducă ţara copacilor. A aşteptat toată viaţa acest moment. A ştiut că vor veni vremuri de criză politică şi economică,iar când toţi se bat şi alţii dau înapoi, el va câştiga.

Spinul nu trebuie să se supună criteriilor de selectare, nu se potriveşte parametrilor de performanţă. Aşa ceva nu este valabil pentru el. A ştiut că va veni timpul când nu va conta nici înfăţişarea, nici competenţa, nici caracterul, nici trecutul, ci va conta doar să fie acolo la momentul potrivit. Când se va ivi ocazia nu o va pierde.

Nici Spinul, nici copacilor nu le este bine. Toţi copacii cresc la umbra Spinului. Cedri Libanului, cu toată mândria şi rezistenţa lor, sunt supuşi încercării focului de a rezista cenzurii spinului. Spinul a fost spin şi înainte de a deveni rege, şi după aceea tot spin va rămâne. El nu se schimbă. O funcţie nu schimbă un caracter.

Copacii caută un împărat. Copacii se uită la Măslin, Smochin şi Viţadevie mai întâi, dar ajung până la urmă să negocieze cu Spinul. Copacii văd valoarea, o aprobă, o accept şi-o doresc, dar valoarea le respinge oferta şi devine inaccesibilă pentru ei.

Cei care au întotdeauna şi cel mai mult de suferit sunt copacii. Ei trebuie să înveţe o lecţie. Ei au făcut greşeala de a alege Spinul drept rege, şi au văzut ce înseamnă conducerea lui. Această greşeală nu mai trebuie să se repete.

De ce se întâmplă ca Spinul să ajungă mai degrabă în poziţia de conducere decât Măslinul, Smochinul sau Viţa-devie? Pentru că Măslinul, Smochinul şi Viţadevie renunţă. Lor nu le stă în caracter lupta politică. Măslinul este interesat de eficienţă personală, de imagine, de productivitate, nu de politică. Politica măslinului este pasivitatea, politica spinului este şovinismul şi despotismul. Măslinul şi smochinul îşi conservă valoarea, dar nu îşi dau seama că pasul lor înapoi reprezintă chiar marele compromis al mediului în care ei au făcut performanţă.

 

    Pilda aceasta este o pledoarie pentru implicarea oamenilor de valoare în politică şi în alte proiecte sociale şi civice. De obicei, cei care şi-au făcut un nume prin profesionalism şi şi-au dobândit credibilitate prin consecvenţă nu sunt tentaţi să ocupe o funcţie politică. Am observat că creştinilor evanghelici le cam lipseşte conştiinţa civică. Nu este o acuzaţie, ci o constatare. O mărturisesc cu durere şi dorinţa, în acelaşi timp, de a vedea oameni de cu teamă de Dumnezeu care să aibă un spirit manifest şi în context social. Ştiu că oarecum această atitudine de pasivitate este oarecum justificată teologic, pe baza versetelor precum Filipeni 3:20 „… cetăţenia noastră este în ceruri”, dar vă aduc aminte şi de ideea revoluţionară a lui Ieremia pentru vremea lui: „Urmăriţi binele cetăţii şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!” (Ieremia 29:7) Calitatea de creştin nu te eliberează de responsabilitate socială, ci te obligă să ai o atitudine manifestă de implicare!

Anunțuri

2 gânduri despre „Regele Spin

  1. Pingback: Regele Spin « Timişoara Evanghelică

  2. Reblogged this on Valentin Dedu and commented:

    Pentru ca vin alegerile, vreau și eu să înțeleg…? Încă mă întreb ca cetățeanul turmentat: Eu cu cine votez? Ce alternative viabile avem? Ce opțiuni avem în calitate de creștini. Și nu îmi spuneți să să uit la conducerea Universității Emanuel. Pe Ponta nu îl am în listă, la Iohanis nu am ghinion (dacă nu știți la ce mă refer cautați pe Google Iohanis si ghinionul), la Tăriceanu ce să mai sper… tot găuri negre… si asa mai departe. Dacă voi aveți alternative mai bune spuneți-mi și mie. Să nu votez, e simplu, dar nu cred că e cea mai corectă atitudine.
    Am scris mai de mult un text care vorbește despre implicare, valoare, opțiuni sociale… și totuși în situația concretă a țărișoarei nostre, ce facem?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s