Dragostea – parafrazare în limbaj modern a 1 Corinteni 13


Iubeşte şi fă ce vrei, spunea
sfântul Augustin.

Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu?! (1 Ioan 3:17)

Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul. (1 Ioan 3:18)

    Dragostea nu te lasă să te complaci în păcatul omiterii. Dragostea te obligă, dragostea te motivează, nu te lasă să faci greşeli mari, nu te lasă să dispreţuieşti sau să distrugi pe alţii sau să stai prea mult deoparte. Dragostea e adevărata soluţie pentru păcatul omiterii. Dar cine iubeşte dezinteresat? Cine iubeşte din fire? Cine nu trebuie să se lupte, să sufere, să se roage, să caute să iubească cu adevărat. Dragostea şi natura umană nu prea au nimic în comun. Dragostea şi adevărul da. Dragostea şi fapta, de asemenea stau foarte bine împreună şi nu prea pot sta despărţite. Dragostea trece dincolo de confort, dincolo de declaraţii şi dincolo de ce se spune, dragostea face. Dragostea vindecă. Dragostea hrăneşte. Dragostea oferă căldură. Dragostea pune lucrurile la locurile lor.

Vă prezint o parafrazare a 1 Corinteni 13 făcută Maria Fontaine şi adaptată de de Josie Clark:

Deşi pot vorbi cinci limbi străine şi pot aborda cu succes nenumărate subiecte de discuţie, dacă nu am destulă dragoste cât să nu-i dispreţuiesc şi să nu-i înjosesc pe alţii, nu numai că vorbesc în gol, dar mai şi fac rău pe deasupra.

Deşi citesc Biblia din scoarţă-n scoarţă şi ştiu versete pe de rost cu duiumul; deşi mă rog în fiecare zi, am o credinţă mare şi multe daruri spirituale, dacă nu am destulă dragoste cât să-mi sacrific din când în când propriile dorinţe de dragul celorlalţi, atunci nu se alege nimic de „spiritualitatea” mea.

Şi, deşi muncesc pe rupte la două slujbe ca să-mi pot întreţine familia şi, mai mult decât atât, fac şi donaţii pentru activităţi caritabile şi particip voluntar în toate proiectele din comunitatea mea, dacă nu le arăt dragoste şi bunătate celor de acasă şi de la serviciu, toată strădania mea şi spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sâmbetei.

Dragostea a avut o zi lungă şi grea la serviciu şi, totuşi, nu devine arţăgoasă şi nu-i sare ţandăra din te miri ce. Dragostea se bucură atunci când celuilalt îi merge totul ca pe roate. Dragostea nu ţine neapărat să aibă ultimul „răcnet” în materie de maşini, vile sau alte chiţibuşuri. Dragostea nu insistă să facă pe şefu’ sau să aibă ea ultimul cuvânt, indiferent de situaţie.

Dragostea nu este obraznică sau neîndurătoare, nu este egoistă, nu se plânge, nu aruncă vina pe celălalt şi nici nu insistă, fără pic de bun simţ, numai ca să obţină ce vrea ea.

Dragostea se gândeşte atât de mult la alţii, că nu mai are timp şi pentru ea.

Dragostea nu intră în panică atunci când toate lucrurile merg pe dos.

Dragostea vede imediat ce e bun în oameni şi la restul, închide ochii.

Dragostea detestă bârfa şi doreşte să vorbească numai despre ce au oamenii bun în ei şi despre ce fac ei bine.

Dragostea ştie că tot ce asculţi, priveşti sau citeşti se vede în cine eşti şi ce faci, influenţându-i pe ceilalţi fie în rău, fie în bine şi, de aceea, e foarte atentă la ce face cu timpul pe care îl are la dispoziţie.

Dragostea se adaptează la situaţie, apucă taurul de coarne şi nu se lasă până nu-i vine de hac oricărei probleme.

Dragostea nu pune răul înaintea ochilor, ci se aşteaptă la lucruri frumoase din partea celorlalţi.

Dragostea vrea ca ceilalţi să-şi fructifice talentul şi îi susţine cum ştie ea mai bine.

Dragostea nu-şi iese niciodată din fire, nici măcar atunci când ceilalţi ba trag mâţa de coadă, ba se fac că nu ştiu ce-i de făcut.

Dragostea nu se tot uită la ceas când stă de vorbă cu cineva.

Dragostea nu dă greş niciodată. Şi eu greşesc faţă de alţii, şi alţii greşesc faţă de mine.

Cu toţii mai facem trăsnăi, dăm cu băţu-n baltă şi o luăm razna câteodată. Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete şi ce facem mai mult strică decât ajută, iar socoteala noastră de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Suntem slabi din fire, ne pierdem uşor cumpătul şi ni se mai şi urcă succesul la cap, crezând că le ştim pe toate, când, de fapt, nu prea avem habar de ce se întâmplă pe lumea asta, ca să nu mai pomenesc de lumea care o să vină. Dar când spiritul de dragoste al lui Dumnezeu se revarsă peste noi, asta schimbă totul.

Suntem ca niște copilași când e vorba despre ce înseamnă sa arați dragoste adevărată, dar Dumnezeu ne poate ajuta sa creştem.

Fără El nu prea pricepem noi ce este dragostea şi ce contează cel mai mult în viață. Dar atunci când vom locui în Împărăţia Sa – Împărăţia despre care Isus a spus ca se afla deja în noi – vom putea vedea lucrurile așa cum le vede El şi vom înțelege rostul lucrurilor, vom știi ce să dăm la o parte şi ce nu şi vom trăi cu adevărat în iubire.

Sunt multe lucruri bune şi frumoase pe lume, dar nici unul dintre ele nu este la fel de bun sau de important ca dragostea!

Tot ce este bun în viață ţi se serveşte la pachet: nu ştii ce conține până nu te uiți înăuntru. Când desfaci pachetul îți asumi un risc, să-ţi placă sau nu ce găseşti înăuntru. Aşa este pentru orice părinte. Aşa este pentru orice om căsătorit. Aşa este pentru orice prieten. Ca sa te poţi bucura din plin de viaţă, trebuie sa îţi permiţi luxul de a fi vulnerabil. Însăşi aceasta este esenţa dragostei.


Anunțuri

Un gând despre „Dragostea – parafrazare în limbaj modern a 1 Corinteni 13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s