PĂCATUL OMITERII: INDIFERENȚA


Extras din cartea Păcatul omiterii de Valentin Dedu (2012).

Probabil cea mai frecventă formă a păcatului omiterii este indiferența. „Ce îmi pasă mie?” „Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Indiferenţa înseamnă să nu îţi pese de ce se întâmplă în jurul tău, sau să îţi alegi ariile de interes foarte selectiv. Chiar dacă eşti pe deplin conştient de toate aspectele vieţii și de nevoile din jurul tău, şi știi că se presupune implicarea ta, pur și simplu nu vrei să recunoști că este și responsabilitatea ta o anumită nevoie, problemă sau situație în care un om se poate afla.

Trăim într-o lume în care fiecare se degrevează de cele mai multe forme de responsabilitate de care se poate lepăda. Statul, de exemplu, vrea să mai renunțe la unele din responsabilitățile pe care le-a avut față de pensionari, față de copiii mici, față de cei bolnavi, față de cei săraci. În același fel, omul secular, dar și creștinul educat într-o lume egoistă, își asumă din ce în ce mai puține responsabilități sociale și relaționale. Fiecare își asumă morala care îi place.

Biserica, în același registru, spune că nu mai poate, dar, de fapt, nu mai vrea să își asume responsabilități sociale. Așa de greu se strâng bani pentru cauze sociale! Nu vreau să fiu, deși sunt, în pielea pastorilor care trebuie să își motiveze enoriașii să dăruiască pentru cei săraci. De când orfanii și văduvele nu mai sunt problema bisericii? Când a încetat biserica să mai aibă și funcții sociale? Care este definiția bisericii cu care operează acești creștini care refuză să recunoască funcția socială a bisericii?

În contextul crizei economice totul este recalculat, regândit, refocalizat, iar cei care suferă sunt cei care nu pot să se apere sau să își poarte de grijă singuri. Poate părea justificat din punct de vedere economic pentru omul secular ca, în greutățile economice, să nu îşi mai asume şi grija pentru alţii, sau cel puțin pentru cei mai necăjiți dintre noi.

Mi-ar plăcea să afirm, (ca să nu spun că lor le-ar plăcea) că Dumnezeu nu are nimic de spus cu privire la viața noastră creștină și că ne laudă pentru ceea ce facem. Știu că cei mai mulți sunt încântați când reușesc în graba asta în care trăim să își asume propria viață cu responsabilitate, fără să se vaite, fără să se eschiveze, fără să dea vina pe alții. Acești oameni au un sentiment corect de mulțumire datorat faptului că reuşesc să aibă grijă de ei și de familiile lor. Şi eu le spun de păcatul omiterii. Pare o mare ingratitudine. Acest creștin îmi va spune: „Sunt responsabil față de mine însumi, față de familia mea, pentru relația mea cu Dumnezeu, am grijă de caracterul meu, încerc să răspund și la proiectele bisericii, nu mai am timp şi pentru alţii.” (De fapt, nici măcar nu-i vede pe acei alţii. Aceştia nu există cu nevoile lor.) Mi-ar plăcea să cred că Dumnezeu laudă o asemenea atitudine, însă în graba şi în urgenţa zilelor noastre ne-am pierdut inima. Inima aceea care să iubească, care să arate grijă, care să manifeste compasiune.

Ştiu că se fac multe fapte bune în ascuns, multe fapte care au rolul să Îi aducă slavă lui Dumnezeu, dar nu sunt uneori tocmai aceste lucruri o răcorire a conștiinței, paravanul după care ne ascundem şi nu reuşim să abordăm făţiş adevăratele probleme?

Indiferenţa poate să fie o replică dată mediocrităţii, corupției şi dezamăgirilor repetate, însă cea mai bună replică este acţiunea, pasiunea, profesionalismul, implicarea. Eu mă tem de Dumnezeu, şi pentru mine cel mai bun argument împotriva indiferenţei este faptul că voi răspunde înaintea lui Dumnezeu atât pentru ceea ce fac, cât şi pentru ceea ce nu fac. E aşa de uşor să îţi toceşti capacitatea de a reacţiona, de a lua iniţiativa, de a face ceva, însă orice mic gest te pune într-o poziţie favorabilă înaintea lui Dumnezeu şi face viaţa asta mai uşor de trăit, chiar dacă rezultatele sunt firave.

(…)

Citiţi mai mult cumpărând cartea Păcatul omiterii.

Dacă v-a plăcut lăsați un semn că ați trecut pe aici.

Dați un like, lăsați un comentariu, postați linkul pe Facebook, abonațivă la Blog cu adresa ta de e-mail sau dacă ești deja pe wordpress dați un Follow. Voi face același lucru pentru tine.

Mulțumesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s