Cum să scrii un text bun?


Cum sa scrii un textIată o întrebare la care dacă aş avea răspunsul aş putea fi milionar. Cel puţin aşa pare promisiunea din titlu: că poţi învăța să scrii un text care să genereze un bestseller. De ce nu? Toţi cei care aspiră la titlul de scriitor vor să scrie un text cât mai bun, iar un text bun nu se scrie uşor şi cu siguranță nu se scrie singur.

Totuşi, sunt câteva principii pe care vi le pot împărtăşi. De fapt, scriu ca să mă învăţ pe mine însumi, să devin mai logic, să testez ce gândesc cu adevărat despre un anumit subiect la un moment dat. Sunt într-o permanentă competiție cu mine însumi, încerc să mă autodepăşesc, iar textul meu să fie din ce în ce mai bun.

Excellence-IconÎnainte de a începe să așterni pe hârtie câte ceva despre scrierea unui text bun vreau să semnalez deja un principiu enunțat printre rândurile de mai sus, şi anume aspirația spre excelenţă. Nimic nu devine mai bun dacă nu-ţi dorești să devină mai bun, dacă nu munceşti pentru asta. Omul a fost creat de Dumnezeu cu această năzuință şi cu capacitatea de a se autodepăși. Scriitor bun devine cel care doreşte să devină scriitor bun. Desigur, enunțul acesta poate încadra şi excepții, însă cred că prezintă mai degrabă regula decât excepția. Da, sunt unii care aspiră toată viaţa la titluri nobile şi se cred iscusiți ca Shakespeare, însă nu depășesc penibilul.

Mai întâi, aş vrea să fac distincţia dintre un text bun şi un text popular. Un text bine scris nu înseamnă întotdeauna că este sau că va fi vreodată notoriu. Un text bine scris poate deveni cunoscut, dar un text cunoscut nu se va transforma niciodată într-un text bine scris doar pentru că este popular. Pe lângă această distincție mai există şi percepția asupra textului. Poate să fie vorba de o percepţie emoţională (dacă vorbim, de exemplu, de familia şi prietenii autorului textului) sau de părerea unui specialist în literatură sau în domeniul dat de subiectul textului respectiv. Dar să nu ne oprim aici pentru că devenim prea tehnici înainte de vreme.

Textele, de obicei, sunt asociate cu autorii lor, iar cele mai bune texte sunt cele care se disociază de autorul lor şi pot să îşi creeze un destin autonom.

Aş vrea să demolez un mit şi anume că nici un autor nu poate produce numai texte excelente. Sunt autori fenomenali care au texte banale şi autori banali care au texte fenomenale. Deci nu vă așteptați de la un Dostoievski (e mai uşor să-i dai exemplu pe cei morţi decât pe cei vii) să găsiți numai texte bune, chiar dacă ai făcut din acel autor o obsesie şi îi citeşti toate textele. De fapt, în orice text vor exista elemente banale sau aparent banale (încadrarea în context, de exemplu). Să nu confundăm zugrăvirea contextului cu obișnuita umplutură (sau burtologie, cum zice românul, sau BS cum zice americanul) de care ne împiedicăm mai peste tot. Sunt lucruri utile şi banale şi lucruri inutile şi banale. De cele din urmă trebuie să ne descotorosim atunci când scriem un text. Nu poţi, şi nici nu este recomandat să scrii un text compus numai din maxime. E chiar enervant. Textul trebuie să aibă curgere, naturaleţe şi mesaj.

Printr-un text trebuie să transmiți ceva, să ai ceva de spus. E cam la fel cum spunea Eminescu în poezia Criticilor mei

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

ce din coadă au să sune.

Dacă nu ai ceva de spus degeaba scrii. Scrisul de dragul scrisului e doar exercițiu fizic. Dacă nu ai un mesaj atunci trăiește, implică-te, visează, asumă-ţi convingeri, luptă pentru o cauză, fă ceva cu toată inima astfel încât scrisul tău să aibă sens.

Din nou Eminescu, în poezia În zadar în colbul şcolii:

Nu e carte să înveți
Ca viața s-aibă preț
Ci trăiește, chinuiește
Și de toate pătimește
Ș-ai s-auzi cum iarba crește.

Desigur, facem exercițiul scrisului în toată perioada şcolii, de la obișnuita compunere din clasa a III-a până la referatele şi eseurile din perioada facultății. Aceste texte au o mare hibă: sunt scrise la comandă. Sunt scrise cu scopul de a lua o notă şi de a scăpa de sarcina împovărătoare la care ai fost supus. Același argument l-aş folosi şi în cazul jurnalismului. Desigur, mulți îşi iubesc meseria şi o consideră vocație, iar acest lucru se vede în calitatea textului pe care îl produc. Dar să evităm dezbaterea asta. Deci, un alt principiu care stă la baza unui text bun este mesajul. Dacă ai ceva de spus, vei spune, mai devreme sau mai târziu.

plagiatEvită plagiatul. Nu trebuie să copiezi pe nimeni, nici formularea, nici subiectul. A copia subiectul altuia este tot o formă de plagiat. Te gândești că dacă vei scrie şi tu despre aceleași lucruri cu care cineva a avut succes, vei avea şi tu. În parte este adevărat. Sunt unele subiecte pe care trebuie să le tratezi când sunt calde însă a bate apa în piuă este aberant.

O altă formă de plagiat este autoplagiatul, să te copiezi pe tine însuți. Sunt unii autori care nu îşi schimbă subiectul toată viaţa. Au devenit experți într-un domeniu şi rămân înțepeniți acolo. Au avut succes cu o carte sau cu un anumit subiect şi apoi timp de ani de zile revin din nou şi din nou cu aceleași idei în forme aproximativ la fel. Iritant.

De exemplu, John Maxwell sau James Dobson (sper că admiratorii autorilor exemplificați să nu se supere prea tare). Primul scrie cărți de leadership, iar cel de-al doilea cărți despre viaţa de familie. Poţi să spui că subiectul conducerii sau al familiei a fost epuizat? Nu. Însă când îl citesc din nou pe Maxwell sunt deja plictisit. Aceleași idei. Dacă i-ai citit o carte (hai să nu fiu rău, să zicem două), l-ai epuizat ca autor. Sau Dobson – Când a apărut pe scena lumii a fost primit ca o ploaie binefăcătoare, însă peste ani nu a schimbat mai nimic în peisajul cărților lui. De fapt, este suficient să citeşti una dintre cărțile de la începutul carierei lui şi ai cam înțeles modul lui de gândire şi îl vei regăsi şi peste ani. Sunt autori cărora este suficient să le citeşti o carte şi înțelegi cum gândesc, iar pe alții cu cât le citeşti textele cu atât mai mult te surprind şi te încântă.

prospetimea scrieriiDeci, un alt principiu este prospețimea mesajului. Poţi să scrii şi muzică şi poezie, însă dacă peste subiectul tău se așterne praful mai bine folosește-ți capacitățile pe altceva.

Un alt principiu pe care l-aş sugera ar fi curgerea textului (ştiu, am repetat cuvântul, dar îmi place), iar foaia nu se supără. Când eşti în faţa unei hârtii goale trebuie să te lași purtat de acel spirit care te ajută să te exprimi cât mai natural, cât mai puţin formal, cât mai onest.

Îţi dai seama că un text bun nu îl poţi scrie în tramvai, nici în pauzele de la şcoală sau în timp ce navighezi pe Facebook. Pentru a scrie un text bun e nevoie de preludiu. Trebuie să intri în atmosferă. Să cobori în tine. Să faci liniște în jurul tău şi să lași acea voce interioară să vorbească. Pentru a scrie bine trebuie să creezi o tensiune a sufletului, o încordare a minții, să prinzi o undă a unui sunet fin aproape imperceptibil. E sunetul muzicalității textului tău. Textul trebuie să aibă ritm, pasiune, foc.

Scrie pentru tine. Scrie pentru bucuria sufletului tău. Scrie pentru a influența. Nu trebuie să scrii gândindu-te la profa’ de română. Ai încredere în tine. Nu te scoate nimeni la tablă. Nu îţi dă nimeni notă. Propune-ţi să îţi placă să scrii. Îmbată-te cu atmosfera scrisului. Bea cerneala stoarsă din înșiruirea cuvintelor tale. Scrie, șterge, scrie din nou. Foia nu o să țină minte de câte ori ai șters şi de câte ori ai formulat. În adevărata curgerea a scrisului nu o să mai fie nevoie să ștergi şi să reformulezi, pentru că curgerea în sine nu poate fi contrafăcută.

Cred că actul creării unui text este un act cu adevărat spiritual. De ce? În primul rând pentru că este cu adevărat o exprimare creativă, iar creativitatea este acea caracteristică care ne face cel mai asemănători cu Dumnezeu. În creativitate suntem infiniți aşa cum este Dumnezeu. Despre ce altă caracteristică a Chipului lui Dumnezeu din noi se mai poate spune asta?

Pe de altă parte, scrisul este un act spiritual datorită solitudinii. Eu nu pot să scriu în prezența altora. Poate alții pot. Însă cele mai bune texte au fost scrise în ascundere. Textul este o scoatere din ascunderea spiritului tău. Solitudinea, acele momente unice în care îţi permiți şi îţi impui să te asculți pe tine însuți, este timpul cu adevărat rodnic. Ai cel puţin un ascultător al ideilor şi trăirilor tale: tu. Lumea în care trăim este o lume surdă. Toţi comunică, dar nimeni nu aude. Ce comunicare e aia în care nu există receptivitate?

Scrisul are capacitatea să te facă să te exprimi mai logic, mai frumos şi mai creativ decât în orice altă formă de comunicare te-ai exprima. Cea mai mare cantitate de informaţii a fost produsă în ultimii doi ani, grație Facebook, Google şi Twitter. S-a scris mai mult text decât s-a scris de la începutul istoriei şi până azi, însă calitatea acestor texte este departe de a putea fi numite exprimări creative sau artistice. Textele de pe rețelele sociale sunt rapide, fragmentate, nu provoacă gândirea, nu transmit ideea aspirației spre excelenţă, sunt repetitive, nu au prospețime, nici originalitate, nici naturaleţe. În vârtejul informațiilor care se perindă pe Facebook pentru a ţine pasul eşti obligat să produci mult, în sensul de des, scurt şi surprinzător. Nu pe Facebook faci carieră de scriitor.

Să ne întoarcem la curgerea textului. Trebuie să ajungi în acea stare în care textul curge din tine, te exprimă, şi după ce a ieșit simți să ceva s-a rupt din tine. Un text bun este rezultatul unui autor care îşi iubește textul, care iubește scrisul. Trebuie să simți textul pe care îl scrii. Să ai poftă de el înainte de a-l produce. Să îl dorești. Să te entuziasmeze.

Un text bun îl poţi gusta, te poţi înfrupta din el. Textul tău trebuie să te hrănească. Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, spune Scriptura. Acest lucru este adevărat, desigur la alt nivel, şi cu privire la cuvintele noastre împletite într-un text: trebuie să îi hrănească pe cei care îl citesc.

Textul sau textele tale vor „creşte” odată cu tine. Nu o să scrii textul vieţii tale în prima ta încercare literară sau în primul tău articol pe care îl scrii pe un blog. Te atrage ideea scrisului? Atunci continuă.

CitesteExercițiul scrisului este legat indisolubil de exercițiul citirii. Citește şi scrie. Scrie şi citește. Cine vrea să compună muzică trebuie să asculte muzică. Cine vrea să scrie trebuie să citească. Cine vrea să țină discursuri, trebuie să asculte discursuri, şi aşa mai departe. Inevitabil, trebuie să înveți şi tehnica din spatele textului, însă a învăța tehnica nu te va face să scrii un text bun. Un text bun nu este rezultatul unei cunoașteri ireproșabile a tehnicii scrisului.

Nu poţi fi un autor de text bun, dacă nu citeşti texte bune şi autori buni. Exercițiul cititului nu se oprește odată cu terminarea şcolii. De fapt atunci trebuie să înceapă cu adevărat, pentru că ai libertatea de a citi ceea ce îţi place şi ai timpul să citeşti ceea ce nu ai putut citi până atunci. Cărțile bune se citesc (sau se recitesc) la maturitate. Chiar dacă ai citit cărți bune când ai fost în scoală pentru că ţi-au fost recomandate, citește din nou anumiți autori. Una este să citeşti Eminescu la 15 ani şi alta este să-l citeşti la 30 de ani, sau din nou la 50 de ani. Una este să citeşti Blaga la 17 ani şi alta este să îl citeşti la 35, după ce ai avut exercițiul lecturii.

Bun. Ar cam trebui să mă apropii de încheiere. Din nou am impresia că mi-am pus o întrebare la care nu am reușit să răspund. Dar despre asta este vorba, întrebările bune rămân totdeauna deschise indiferent de cât de multe răspunsuri vor căpăta. Să revin la modul de a scrie. (Mă feresc să spun tehnică sau modalitate – Adevărata scriere trebuie să depășească tehnica, dar nu să o ignore.) Totuşi, sper că v-am transmis o sete de a scrie un text bun. Visează la asta. Scrie fără să te grăbești. Nu eşti mulțumit de ce iese? Altora le iese mai bine? Nu-i nimic. Scrie din nou. Învață de la cei cu care te compari, dar nu îi invidia. Intră în haită cu ei şi apreciază-le scrisul. Mai scrie odată. S-ar putea să îţi iasă. Scrie mult. Scrie orice, despre orice; şi încet încet o să te selectezi în teme şi în abordări. Geniul scrisului începe cu un acel șuvoi interior. Nu trebuie să scrii pentru a umple depozitele, scrie cu scopul de a scrie bine. Revino la textele pe care le-ai scris şi vezi ce îmbunătățiri poți să aduci. Revino asupra temelor pe care le-ai tratat. Pune-ţi întrebări noi. Adaugă lumini noi. Scopul este să scrii bine, din ce în ce mai bine. Ai răbdare cu tine însuți.

Pentru cei mai mulți dinte noi pentru a scrie bine trebuie să scrie mult. Oricum ar fi, nu trebuie să îţi dai termen, să te înscrii la maratoane literare, că nu îţi iese. E fals. Prefabricat. Artificial.

Trăiește-ţi textul. Nu-l disocia niciodată de tine. El este parte din tine şi din viaţa ta, dar şi din contextul tău. Este al tău. Sunt convingerile tale. Luptă pentru scrisul tău.

Eu nu am mai scris un text de vreo patru luni de zile. Pentru mine este o sărbătoare acum. Am mai scris eu câte ceva „la comandă” sau în stil „feisbucist”, dar nici un text cu curgere, nimic în care să mă vărs. Textul nu curge când vrei tu, dar când curge, lasă-l să curgă. Bucură-te de izvorul cuvintelor şi fă-i o cale. Scrie când simți şi când nu simți, dar mai ales scrie ce simți. Scrie râzând, scrie plângând. Scrie când eşti bucuros. Scrie când eşti trist. Scrie când eşti furios. Scrie când eşti liniștit. Vei vedea diferența. Tot tu eşti, dar mai adevărat. Scrisul se hrănește din sinceritate, din dor, din durere, şi mai ales din iubire.

Dacă nu înțelegi despre ce am scris eu aici poate că darul scrisului nu este pentru tine, dar poate ai darul cititului. Dar dacă ai înțeles, dacă ai pătruns în atmosferă, atunci scrie. După cum poţi observa nu am spus nimic despre reguli, gramatică, sau forme literare şi genuri științifice de a scriere. Adevăratul scris nu le ignoră, dar le depășește.

După toate acestea, la un moment dat trebuie să te oprești şi să te obligi să fii mulțumit cu ce ai scris şi să ţi-l asumi, asemenea lui Pilat: „Ce am scris, am scris.”

Anunțuri

12 gânduri despre „Cum să scrii un text bun?

  1. Minunat! A meritat sa-mi acord timp si liniste pentru a savura acest articol.
    Eu scriu de la 13 ani, jurnale.., am o adevarata colectie, este fascinant cand rasfoiesc cate unul scris cu anii in urma..
    Insa a scrie un text pt un public pretentios este diferit.. si nu oricine poate face asta!
    Felicitari inca odata pt articol si sfat: scrie mai des!

  2. Un articol foarte bun .Merita reblogg din toata inima .Si eu mai scriu din cand in cand si am si niste carti incepute dar citind acest articol mi-am dat seama ce departe sunt de profesionalim in ceea ce priveste scrisul. Nu stiu daca voi ajunge sa public ceva dar am invatat caci daca o voi face sa fie de calitate.
    Poate era bine sa amintiti si de partea gramaticala si ortografica caci si acestea sunt importante pentru a scrie un text bun 🙂
    Va multumesc si ma bucur caci am invat ceva nou de care aveam mare nevoie…

  3. Eu am innebunit dupa motivational si inspirational 🙂
    Mi-a placut mult articolul tau. Felicitari !!!
    Eu imi doresc foarte mult sa am o casa undeva in natura, sa traiesc in liniste, si sa imi petrec timpul liber admirand frumusetile vietii, si scriind.
    Uneori chiar imi vine sa imi iau o agenda si un pix, si sa pornesc intr-o calatorie. Unde? Nu stiu. De aceea o si numesc calatorie. Vreau doar sa incerc cate putin din fiecare, sa inspir cat mai multi oameni, si sa imi notez totul pe hartie 🙂 (Invataturi, Provocari, Emotii, Reactii, etc).

    Eu cred in evolutia SUFLETULUI. Adica, dupa ce un om „moare”, sufletul lui se intoarce intr-un nou trup, cu invataturile pe care le-a acumulat intr-o viata anterioara, si isi continua „calatoria” in Viata 🙂 Asa se explica artistii, cantaretii, pictorii, care au devenit celebrii de la o varsta foarte frageda. Nu pentru ca sunt mai „speciali” decat noi, restul „multimii”. Ci pentru ca au revenit cu invataturile necesare dintr-o viata anterioara.

    Scuze daca te-am batut la cap cu comentariul asta de…multe cuvinte :))
    Iti doresc succes in continuare. Bafta. Continua sa ne inspiri cu intelepciunea ta 🙂

    • Mulțumesc pentru comentariu. Mă încurajezi. Îmi place că ai prins ideea, și de fapt probabil o trăiești sau îți dorești să o trăiești.
      Nu sunt de acord cu al doilea paragraf al textului tău. Ceea ce sugerezi tu acolo nu are nicio legătură cu creștinismul. Sufletul are un destin veșnic, liniar; poate să fie mântuit prin Isus Hristos sau condamnat dacă nu îl refuză pe Hristos. Desigur, noi folosim moștenirea spirituală și intelectuală a celor dinaintea noastră, completăm ceva la ea și o lăsăm îmbogățită urmașilor noștri.
      Iar atingerea de geniu de care vorbeai nu este întruparea unui suflet educat, ci pur și simplu un har pe care Dumnezeu îl dă anumitor oameni. De fapt, cred că fiecare om are ceva special de la Dumnezeu într-un anumit domeniu, însă mulți nu au descoperit și nu descoperă niciodată. Dar cei care au descoperit sunt pictori, alții muzicieni, alții scriitori, alții oameni ai rugăciuni, alții inventatori, alții profesori… Toți au ceva special, acel ceva prin care influențează viața altora și sunt un model demn de urmat.
      Sugestia mea este: dacă tot îți place cartea, apleacă-te puțin și asupra Bibliei. Nu o să regreți.
      Spor în toate!

      • Dumnezeu nu iubeste in mod special doar anumiti oameni. Dumnezeu nu pedepseste pe nimeni.
        Sincer, iti recomand sa citesti cartea „Conversatii cu Dumnezeu” vol.1. Scrisa de Neale Donald Walsch. Aici ai link-ul: http://ro.scribd.com/doc/63212795/Neale-Donald-Walsch-Conversatii-Cu-Dumnezeu

        Si eu aveam convingerile astea, si traiam in teama. Cartile lui Neale Donald Walsch, mi-au schimbat viata. M-au ajutat sa il inteleg pe Dumnezeu, si sa inteleg ca iubirea lui e infinita, si ca tot ce vrea Dumnezeu pentru noi, este ceea ce vrem noi pentru noi. Daca citesti cartea, vei intelege mai bine (poate chiar toate 3 volume).
        O zi frumoasa sa ai !!

      • Buna Angela. Am sa o spun direct: Nu am citit biblia. Dar am invatat si auzit foarte multe de la mama (ea a citit biblia).
        Biblia este partial adevarata (pentru mine).
        Am fost invatati sa credem intr-un Dumnezeu care ne iubeste neconditionat, dar in acelasi timp ne va arde in flacari vesnice si ne va pedepsi aspru daca nu urmam anumite reguli. (Ce fel de iubire neconditionata ar fi aceea, in care sunt implicate reguli?).
        Am citit aproximativ 70 de carti (in total), de spiritualitate si psihologie. Cele 3 volume din „Conversatii Cu Dumnezeu”, m-au ajutat sa il inteleg pe Dumnezeu cu adevarat. De atunci, traiesc fara teama, sunt un om bun, am curajul sa exprim ceea ce simt, ceea ce gandesc, in mod liber.
        Iti recomand din tot sufletul sa oferi o incercare cartii „Conversatii cu Dumnezeu, volumul 1”. ❤ (Scuze pentru postul lung)

  4. Pingback: Cum să analizezi eficient un text? | Valentin Dedu

  5. Buna ziua,
    Ati scris un articol interesant, chiar mi-a placut. Insa tin sa precizez ca este foarte importanta gramatica atunci cand scrii un text, articol etc. Vreau doar sa va corectez unde ati gresit: ”Revin-o la textele pe care le-ai scris şi vezi ce îmbunătățiri poţi să aduci. Revin-o asupra temelor pe care le-ai tratat. Pune-ţi întrebări noi. Adaugă lumini noi. Scopul este să scrii bine, din ce în ce mai bine. Ai răbdare cu tine însuți.”. „Revino” nu se scrie niciodata dezlegat, 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s