Triclinium – Așezarea la Cina cea de Taină: Da Vinci versus Biblie


L-am ascultat câteva săptămâni pe Claudius Sămărtinean vorbind la Casa de rugăciune din Timişoara despre așezarea ucenicilor la masa de Paște şi implicit la Cina cea de Taină.

Am căutat pe Internet mai multe detalii şi am găsit ceva fascinant:

Cel care a lansat „Teoria Triclinium” (ca să o numesc într-un fel) se numește Charles Pope şi se pare că este de origine catolică: Mai multe detalii aici: http://blog.adw.org/2010/01/the-seating-plan-at-the-last-supper/

Autorul blogului Redeemer of Israel a creat un filmuleț pornind de la detaliile furnizate de Charles Pope, la care a adăugat şi câteva aplicații morale. Sursa articolului: http://redeemer-of-israel.blogspot.ro/2012/04/setting-of-last-supper-triclinium.html

Linkul clipului original de pe Youtube (pentru vorbitorii de limbă engleză). http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=IL29tfxfzl0

Mi-a plăcut clipul, l-am tradus şi l-am subtitrat.

Mai jos aveți transcriptul clipului video.

Opera lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină, este imaginea țintuită în mintea oamenilor timp de secole.

Cu toate acestea, reprezentarea lui Leonardo Da Vinci, ca multe alte opere de artă, este destul de inexactă

atunci când vine vorba de stabilirea efectivă a detaliilor biblice cu privire la Cine cea de Taină.

 

Din cauza acestor reprezentări, ne imaginăm scena Cinei avându-l pe Hristos așezat în centrul unei mese lungi,

iar ucenicii șezând la dreapta şi la stânga Lui. Cu toate acestea, în funcție de cultura romană și iudaică, și pe baza mai multor versete din Evanghelii, vom găsi un cadru de așezare mult diferit.

 

Surprinzând detaliile biblice ale scenei Cinei Domnului vom fi capabili să desprindem un mesaj puternic despre adevărata dragoste a lui Isus.

 

Era joi, chiar înainte de apusul soarelui. Isus și apostolii s-au adunat în Camera de sus pe Muntele Sionului,

în partea de Nord a Ierusalimului. Cel mai probabil este vorba de o casă care aparținea unei familii bogate. Toate pregătirile pentru sărbătoarea Paștelui erau deja făcute.

 

Caracteristica cea mai importantă a camerei ar fi fost o masă joasă în formă de „U”, numită Triclinium.

 

Triclinium a fost o masă în stil roman, de diverse mărimi şi stiluri, care au fost adoptate de către evreii din primul secol. Masa era însoțită de trei canapele mari sau perne, plasate pe fiecare dintre cele trei laturi,

ceea ce permitea ca partea din mijloc să rămână deschisă pentru divertisment și servire.

 

Oaspeții se puteau rezema pe partea lor stângă, lăsând mâna dreaptă liberă ca să mănânce. Acest lucru însemna că fiecare oaspete se putea sprijini pe pieptul persoanei la stânga lor. Picioarele erau îndreptate spre exterior, ceea ce permitea slujitorilor să le spele picioarele în timp cei ei mâncau. Acest lucru este similar cu momentul când picioarele lui Isus au fost spălate de femeie păcătoasă din Luca 7.

 

Gazda nu stă în mijloc, așa cum este adesea descris în operele de artă ce descriu Cina cea de Taină, ci în partea stângă a mesei, a doua poziţie, avându-l pe invitatul de onoare la stânga sa, și un prieten de încredere la dreapta lui.

 

Locurile erau distribuite succesiv în funcţie de importanța persoanelor în jurul Triclinium, până la cea mai puţin important oaspete care era așezat în extrema dreaptă. Servitorul, dacă era așezat la masă, ocupa ultima poziţie, cel mai apropiat de ușă, astfel încât acestea putea merge să aducă alte alimente dacă mai erau necesare la masă.

 

Dacă acesta este cadrul folosit de Isus, și Scripturile par să-l indice, atunci Isus nu a fost așezat în centru, ci al doilea de la stânga.

Ioan 13:23 indică faptul că Ioan, „cel pe care îl iubea Isus”, a fost la dreapta Mântuitorului, astfel încât Ioan să sprijinea pe pieptul lui Isus în timp ce a fost spusă afirmația cu privire la existenţa unui trădător.

Matei 26:23 indică faptul că Iuda a fost așezat în stânga lui Isus, în locul de onoare, astfel că Isus și Iuda au putut să întindă mâna în același blid.

Ioan 13:24 indică faptul că Petru a fost în faţa lui Ioan şi au putut să comunice, așa că a putut să îi ceară lui Ioan să-i adreseze lui Isus întrebarea cu privire la identitatea trădătorului.

 

Acest lucru ar însemna că Isus a plasat cel mai tânăr apostolul, Ioan, în locul cel mai important, în timp ce Petru,

liderul recunoscut al apostolilor, în scaunul de slujitor. Lucrul acesta capătă şi mai mult sens potrivit cu Luca 22, care ne spune că a existat o ceartă între ucenici cu privire la cine este mai mare.

 

Isus le-a spus:

Cel mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic (cel mai tânăr), iar cel care conduce să fie ca cel care slujește.
Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă?

Eu însă sunt între voi ca cel care slujeşte!
Luca 22:26-27

 

Pentru a-l învăța pe Petru, și pe ceilalți ucenici importanța conducerii-slujitoare, Isus le-a spălat picioarele celor doisprezece ucenici, inclusiv picioarele de Iuda.

Petru, pe care Isus l-a așezat în scaunul de slujitor, a fost cel mai probabil responsabil pentru spălat picioarele oaspeților, dar Isus, oaspete de seamă şi cel mai mare dintre toţi, a acționat în calitate de slujitor și le-a spălat picioarele.

 

Acest lucru explică protestul lui Petru din Ioan 13 când spune:

– Doamne, Tu să-mi speli picioarele?!

– Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!
(Ioan 13:6,8)

 

Dar Isus îl învață pe Simon Petru:

Dacă Eu – Domnul şi Învăţătorul – v-am spălat picioarele,

atunci şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
(Ioan 13:14)

 

Slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pe el.
(Ioan 13:16)

 

Această aranjare la masa Domnului presupune în același timp că Isus l-a pus pe Iuda, cel care urma să îl trădeze, în scaunul de onoare. Isus a dorit să arate că până la sfârșit l-a iubit pe Iuda, și a dorit să-l învețe iubirea sa, prin plasarea lui Iuda în acest loc cel mai important loc la masă. Era ca și cum Isus a încercat pentru ultima dată să îi spulbere lui Iuda toate motivele pe care le-ar avea ca să îl trădeze. Isus, la un moment dat, îi dă lui Iuda o bucată de pâine înmuiată în amestecul folosit la masa de Paști. Încă un semn de onoare. Cu toate acestea, în mintea lui Iuda totul era planificat.

 

De îndată ce a primit bucățica de pâine, Satan a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: „Ce ai să faci, fă repede!”
(Ioan 13:27)

 

După ce Iuda a plecat, Evanghelia lui Ioan indică faptul că întreaga starea de spirit a serii s-a schimbat. După acest moment, Isus îi învață pe ucenici unele dintre cele mai importante învățături cuprinse în toată Scriptura. De acum încolo, lumina putea umple colțurile întunecate ale Camerei de sus.

 

În acest cadru, Isus a fost a predat ucenicilor o lecție valoroasă. Datorită modului în care locurile la masă au fost distribuite, Isus a putut să îi învețe o lecție importantă despre conducerea-slujitoare, o lecție despre adevărata Lui dragoste și dedicare îndreptată chiar către cei mai mari dintre păcătoși.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s