Dacă ai ceva de spus, scrie!


Cred că una dintre cele mai mari nevoi ale românilor evanghelici este să-și formuleze credința în scris. Avem nevoie de o luare de poziție scrisă față de marile probleme ale societății contemporane. Familia este asaltată de concepțiile și practicile acestei lumi seculare și trebuie să confruntăm cu tact și eleganță și, mai ales, cu discernământ bazat pe principiile Scripturii, provocările care ne sunt ridicate. Este nevoie de un discurs relevant, argumentat, un discurs care să nu fie cotat drept retrograd, ilogic, habotnic, dogmatic sau rigid.

Răspunsul pe care l-au dat înaintașii noștri creștini nu este suficient. Ei au vorbit generației lor cu un limbaj potrivit contextului lor, noi trebuie să vorbim generației noastre cu un limbaj adaptat cadrului în care trăim. Trebuie să avem propriul discurs, propria abordare. Principiul relevanței poate fi sumarizat astfel: „probleme vechi, abordări noi; probleme noi, abordări noi”.

Care este concepția noastră despre avort? Nu este suficient doar să o afirmi, ci și să o explici. Care este concepția noastră despre sinucidere? Despre homosexualitate? Despre practicile sexuale nenormative? Despre prostituție? Despre alcool? Despre implicarea politică? Despre război? Despre globalizare? Nu este suficient doar să te plângi, sau să protestezi, trebuie să ai o poziție apologetică clară.

Nu putem să confruntăm concepția seculară despre lume și viață până nu confruntăm dogmatismul nostru, tabuurile noastre, propria noastră orbire… Desigur, primul pas spre reușita acestui demers este exercițiul sincerității. Înainte de activism și abordare manifestă, trebuie să îți formulezi un discurs care să reziste contraatacului. Te simți neputincios? Asta pentru că nu ți-ai propus să o recunoști și să ți-o depășești.

Lumea evanghelică se află în pragul în care se afla literatura română atunci când Iulia Hașdeu spunea: „Scriți, românilor, dar numa’ scriți”. Același lucru este valabil și pentru noi. Trebuie să punem pe hârtie ce gândim sau afirmăm, să supunem testului logicii, dar și al dezbaterii. Un discurs conștient, logic, asumat, deschis dezbaterii este o nevoie și un câștig pentru lumea evanghelică românească. Problema nu este că nu avem concepții solide și argumentate, sau că nu avem ceva de spus acestei lumi, ci că acestea nu sunt spuse, adică scrise. Prea mult așteptăm ca totul să se întâmple în urma „rugăciunii”. Eu cred în valoarea rugăciunii, dar nu cred în rugăciune pentru a justifica pasivitatea și lipsa de implicare socială sau creștină.

Scriu aceste rânduri cu scopul de a te provoca să reevaluezi prejudecățile tale, să confrunți neputința ta și să faci „un mic gest” pentru a schimba ceva, pentru a transmite un mesaj lizibil în cercul tău de prieteni și cunoștințe. Crezi în moralitate? Afirm-o! Justifică-o! Scrie despre asta! Abordează problema specific! Asumă-ți poziția!

Dacă ai ceva de spus, scrie. Nimic nu este spus cu adevărat, până nu este scris… și semnat! Mulți vorbesc, puțini scriu. Vorbele zboară, scrisul rămâne. Noi avem o mare cultură a predicării, a vorbirii, însă Biblia înseamnă mai mult scris decât vorbit, de aceea încurajez pe orice creștin să scrie. Putem profita de respectul pe care îl au românii față de ceea ce este scris, ca să transmitem mesajul nostru cu mai mare impact. Sunt reviste creștine, sunt site-uri care pot publica ceea ce scrii. Folosește orice cale pentru a lua atitudine.

Poți să promovezi, să încurajezi și să susții scriitura prin banul tău. Investește în cărți, în edituri și tipografii. Românul evanghelic trebuie încurajat. Creativitatea trebuie încurajată. Scriitura… Poezia… Dacă vezi o revistă făcută de români, dacă ai găsit o carte scrisă de un român, cumpără-o, chiar dacă numai în virtutea încurajării fenomenului creație literară și artistică în lumea evanghelică românească.

Pilat a spus: „Ce am scris, am scris!” Ce înseamnă aceste cuvinte? Scrisul rămâne. Are autoritate. Trebuie asumat. Te descrie și comunică mesajul tău. Poate intriga și poate fi contestat, dar cu siguranță este mai mult decât o vorbă spusă în treacăt.

Dacă ai ceva de spus, scrie!

Anunțuri

5 gânduri despre „Dacă ai ceva de spus, scrie!

  1. am recitit articolul. Un gând: scrisul este un mijloc de a apela la schimbare. Dar nu toți au darul scrisului. De fapt, Iisus n-a scris nimic… au scris alții despre El. Faptele lui au vorbit și au scris și mai scriu încă tone de cărți. De aceea o premiză a scrisului este: să fim imitatori de Iisus! Din prinosul inimii, din plinătatea dragostei pentru ceilalți, din smerenia noastră curge cea mai dulce slovă pentru cititor.

    Dar și așa nu îmi fac totuși multe iluzii: căci slova fără Duhul Sfânt este moartă… Mesajul poate ajunge într-o formă sau alta, dar transformarea sufletului nu o poate face decât Duhul.

  2. doar punctul meu de vedere…vorbele nu ajută pe nimeni. oamenii au nevoie de fapte. cum ar fi organizarea unui orfelinat care să ajute mamele care nu au efectiv altă alternativă decât avortul.
    cel putin mie mi se pare pură ipocrizie să convingi pe cineva să nu avorteze iar după asta să te speli pe mâini și să-ți vezi mai departe de viață fără să te implici ajutând.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s