Soția mea a găsit melodia asta ieri (4 mai 2014) și mi-a dedicat-o. Am ascultat piesa și m-a captivat. Am mai ascultat încă odată și încă odată și, nu știu de ce, încă nu mă satur să o ascult. Este o melodie care transmite emoție pură și mai presus de toate are un mesaj care își atinge ținta.
Mi-am propus să o traduc (pentru cei care au nevoie de asta) și vreau să o dedic și eu tuturor celor care au trecut pe drumul descris în ea, care nu au renunțat și care încă își caută locul lor în lume.
Am și eu o rugăminte: mi-ar plăcea să lași un comentariu cu ceea ce vezi tu în această melodie. Eu îți ofer perspectiva mea. Următoarele rânduri sunt scrise pentru mine. Dacă vrei poți să citești, dacă nu treci direct la videoclip și oferă feedback-ul tău.
Ce văd eu în acest videoclip?
Durerea este cel mai mare pedagog al vieții.
Durerea ne aduce aminte tuturor că suntem oameni și atât. Și asta este suficient. În durere ni se par atât de penibile momentele în care ne-am crezut dumnezeu, desigur, dacă am înțeles lecția durerii.
Opera de artă este posibilă datorită darului (talentului) cu care Dumnezeu ne-a înzestrat, însă durerea îi oferă forță și autenticitate (atât darului cât și operei).
Văd trei artiști obosiți de succes care transmit așa cum știu ei mai bine adevărata față a realității. P!NK nu mai este zvăpăiata care își regizează fiecare mișcare, ci își recunoaște experiențele prin care ne trece Dumnezeu pe toți, e adevărat, pe rând și în intensități diferite, și anume experiența durerii.
Ei nu mai interpretează un rol, ci oferă o fărâmă din ei. Și se simte că este o bucată ruptă din fiecare. Piesa transmite emoție, poveste și încurajare.
Este fascinant modul în care ei trăiesc muzica în acest videoclip. Parcă uită de tot, de camerele de filmat, de etichetă, de rigori regizorale și rămâne doar muzica și mesajul ei. Să auzi în mintea ta notele care nu au fost redate de pian sau de chitară și nici de vocea umană și să trăiești plin de încântare toată armonia este mai mult decât pot eu înțelege. Dar au reușit să îmi spună că despre asta este vorba. Au reușit să îmi spună că există ceva dincolo de realitatea dură în care trăim. Da, o zic și în cuvinte, dar atât de bine o zic fără cuvinte.
Și eșecul este un succes.
Faptul că nu ai renunțat, că ai trecut pe unde ai trecut, că ai mers mai departe, că ai ajuns la acel pod (vedeți în melodie) unde trebuie să decizi dacă mergi înainte și privești în sus sau te întorci sau privești în jos la apele învolburate care parcă te cheamă. Chiar dacă privirea îți este atrasă de acel râu care redă vâltoarea sufletului tu, tu continui să crezi că mai există speranță. Omul acesta, care reușește să meargă împotriva oricărei nădejdi, eu îl numesc un mare învingător. Ce succes este acela care nu a fost încercat de nicio furtună? Ce succes este acela care a venit ușor?
Pentru fiecare din noi există un loc care ne cheamă.
Fiecare dintre noi trebuie să ne găsim locul nostru în lume. Putem fi alungați și marginalizați, însă totdeauna este un drum spre casă. Există un loc pe care îl putem numi acasă. Acela este locul nostru. Seamănă cu locul în care ne-am născut, este primitor și ne pune în valoare. Nu l-ai găsit încă? Continuă să-l cauți.
Cel care nu a vrut să renunțe la visurile lui nu înţelege puterea unui vis care renaște.
Cine este cel care nu a fost copleșit de realitate și totuși a păstrat o fărâmă de vis care l-a ținut viu într-o lume în care totul (aproape totul) este de plastic? Cine este cel ale cărui visuri au fost mai mari decât puterile lui și totuși a continuat să creadă în ele, chiar dacă asta este o utopie pentru o lume întreagă? Cine este cel care are visuri pe care nu îndrăznește să le rostească sau să le mărturisească nici celui mai apropiat prieten? Iată omul care v-a schimba lumea.
Urlă, târăște-te, scrâșnește din dinți, varsă-ți toate lacrimile, dar nu renunța!
Pân’ la urmă ăsta este mesajul.
Acum te las pe tine!
Tu ce vezi în acest videoclip?
Nu uita să dai mai departe: like, share, follow!
Reblogged this on Simona Prilogan.
Nimeni nu va putea mangaia vreodata decat cu acele mangaieri cu care a fost el mangaiat, in vremea durerii. Cateodata, se pare, Dumnezeu onoareaza pe unii sa poata mangaia pe altii!
Realizez parcă tot mai mult cât de dor îmi este de El, de Cer, cât de mult doresc să ajung acolo, singurul loc unde voi fi cu adevărat „acasă”. O melodie superbă, o orchestrație demnă de cele mai înalte premii, o interpretare fără greșeală, un mesaj care ajunge în suflet, care mă cheamă „acasă”…
Fi binecuvântat Valentin; cu multă considerație, Dorin Crișan,
Multumesc Dorin. Apreciez mult cometariul tău!
Un video plin de emoție, citind mă gândeam cum un video despre durere ar putea fi motivațional, dar ascultând cu atenție versurile începi să te regăsești și înțelegi că tot durerea e cea care ne înalță și ne facem mai puternici.
Vă mulțumim enorm pentru această postare și pentru doza de încurajare
Multumesc ca te-ai oprit sa lasi un comentariu.