Lansare de carte Drumul schimbării – Valentin și Corina Dedu


Dragi prieteni,

Vă invităm la un eveniment special pentru mine și soția mea Corina, lansarea cărții Drumul schimbării. Am publicat trei cărți până acum, însă nu am avut nici un eveniment public de lansare de carte. Nici nu știu de ce. Mi-a lipsit contextul, poate resursele, poate curajul, poate toate acestea… Oricum…, acum avem plăcerea să vă invităm la prima lansare de carte, o carte care reunește texte dragi sufletului nostru. Ocazia ne este oferită de librăria PETRA, o nouă librărie creștină din Timișoara. Îi mulțumim lui Gabi Ciuciumiș pentru invitație.

Pentru mai multe detalii și discuții vă așteptăm pe pagina evenimentului

https://www.facebook.com/events/1216782528376740/ sau/și pe pagina de Facebook a librăriei Petra: https://www.facebook.com/libraria.petra

Așadar, luni 30 ianuarie, ora 17:30 ne vedem pe Bulevardul 16 decembrie 1989, nr 10, (în Piața Maria, lângă farmacia Sfânta Maria) la librăria PETRA.

A, era să uit. Cu ocazia lansării, cartea poate fi procurată la un preț special și, desigur, cu autograful și dedicația din partea noastră.

Vă așteptăm cu drag,

Corina și Valentin Dedu

lansare-event

SUMAR

Cartea „Drumul schimbării” reunește articole și eseuri pe care autorii le-au scris în diverse ocazii pentru anumite reviste creștine din țară și străinătate. Tema care se regăsește în toate aceste articole este schimbarea. Visul trebuie transformat într-un drum, iar drumul trebuie dus până la capăt. Este vorba despre o călătorie a schimbării, a provocării, a depășirii limitelor, a înfruntării propriilor frici, a testării identității, a acțiunii, a curajului și a perseverenței care frizează nebunia, dar până la urmă, este drumul fiecăruia intre noi, singurul drum care te poate salva de mediocritate, de compătimire, de văicăreala specific românească, de dezgust, de lacrimi inutile, de normalitatea absurdă.

„Drumul schimbării” nu este o carte despre schimbare în sine, ci despre motivație, despre dârzenie, despre valorile care te împuternicesc, despre forța interioară a spiritului, despre lupta de a fi tu însuți, despre dorința de a lăsa o urmă în lumea asta de piatră.

Succesul, adevăratul succes, este rezultatul unui proces, iar cea mai mare realizare a ta nu va fi nici destinația, nici călătoria fascinantă, ci tu însuți, cel care ai devenit în acest proces: mai puternic, mai răbdător, mai matur, mai spiritual, încrezător și curajos, bogat în amintiri prețioase, gata să inspiri și să îi ajuți pe alții să își urmeze propriul lor drum.

 

DESPRE AUTORI

Valentin și Corina Dedu locuiesc în Timișoara și au trei copii: Elisa, Elias și Eusebiu. Cei care le privesc viața pot vedea îi ei niște luptători, o familie care trăiește o aventură cu Dumnezeu.

Valentin Dedu este pastor, editor și autor. În 2016 și-a obținut doctoratul în Filosofie la Universitatea de Vest din Timișoara cu o teza pe Filosofia contemporană comparată aplicată în postmodernism. Este absolvent de Teologie, are un Master în Sociologie și un Master în Filosofie. A fondat și a condus o revistă creștină pentru viața de familie (Voia lui Dumnezeu în familie, 2005-2012). Este editorul unui volum colectiv și autorul a mai multe articole pe teme de viață creștină și familie. A publicat trei cărți: Îndrăznește să visezi (2007), Păcatul omiterii (2012) și În prezența Lui (2014).

Valentin este implicat în slujirea pastorală de peste cincisprezece ani și a participat la dezvoltarea de programe educaționale și de reintegrare socială. Îi place să lucreze cu oamenii și să participe la schimbarea pozitivă care se poate produce în viața lor prin Evanghelie.

Corina Dedu este licențiată în Psihologie (2008) a Facultății de Sociologie şi Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, are o formare în Consiliere Psihologică și este Formator acreditat în educația adulților. Domeniul de interes este consilierea psihologică pe baza principiilor creștine, consilierea de cuplu, consilierea femeilor și consilierea profesională. A scris mai multe articole pe teme de familie, relații de cuplu și dezvoltarea abilităților sociale.

 

CUMPĂRĂ CARTEA DRUMUL SCHIMBĂRII

Cartea poate fi comandată la următoarea adresă: https://goo.gl/Uhh3ge

În Timișoara cartea poate fi cumpărată de la

Librăria Petra – Bulevardul 16 decembrie 1989, nr 10.

Librăria Kerigma – Str. Gheorghe Doja, nr 12.

Librăria CLC –  Calea Aradului, nr. 17, Ap. 4.

Ce am învățat din filmul The way back (2010)? (1)


Am văzut filmul The way back (2010) (http://www.imdb.com/title/tt1023114/) (Calea de întoarcere) în toamna anului 2011 și a avut un efect major asupra mea. M-am identificat într-un anumit fel cu povestea filmului și am notat la a doua vizionare câteva gânduri pe care le-am lăsat să zacă prin calculator. Deunăzi am dat peste textul acela și m-am gândit că nu ar strica să îl fac public.

the_way_back-posterCând cineva îmi cere să îi recomand un film încep prin ai spune despre acest film. Probabil că eram eu într-o perioadă mai ciudată de a avut un efect așa de mare asupra mea. L-am văzut de vreo patru ori de atunci și impresia nu s-a risipit. Vă recomand acest film. Dacă l-ați văzut o să înțelegeți legătura ideilor pe care listez eu mai jos cu filmul. Dacă nu ați văzut filmul, sper să vă bucurați de comentariile mele și să fiți provocați să vedeți un film bun, în opinia mea.

Aici aveți trailerul filmului. Aici îl puteți viziona online.

Continuă lectura

De ipocrit nimeni nu are milă


Am găsit un videoclip care redă foarte bine spiritul unui eseu pe care l-am scris în cartea Păcatul omiterii (2012,2013)

Extras din cartea Păcatul omiterii, – Valentin Dedu – Eseul: Excurs despre milă

În contextul păcatului omiterii, subiectul milei este unul care face legătura dintre sentimente şi pacatul-omiterii-valentin-dedu13acţiune. Mila este invenţia lui Dumnezeu prin care obligă omul să nu zacă prea mult în ignoranţă şi indiferenţă. Omul s-a trezit în aşa fel creat de Dumnezeu încât să nu se simtă confortabil în păcatul omiterii o perioadă prea lungă de timp, mai ales dacă are de-a face cu situaţii flagrante.

Am observat că sunt foarte mulţi oameni, creştini chiar, care răspund sentimentului milei într-un mod ipocrit. Ei vor să anuleze cauza care provoacă mila. Fac ceva numai ca să astâmpere reacţiile acelea interioare ale milei şi să nu le mai trăiască: unii întorc capul în altă parte, alţii se fac că nu văd, alţii dau câţiva bănuţi unui cerşetor sau donează nişte bani într-o campanie umanitară. Realitatea aceasta m-a făcut să mă întreb: cui îi pasă cu adevărat? Cine are cu adevărat milă? Mai există milă autentică? Sunt foarte mulţi oameni care au sentimente de milă, dar se opresc aici, la nivel de sentiment şi nu fac nimic cu acel sentiment, sau, de fapt, fac ceva nu ca răspuns la situaţie în sensul rezolvării ei, ci doar pentru a stinge sentimentul milei care îi deranjează şi pentru a-şi ameţi conştiinţa.

Isus i-a mustrat pe ipocriţi aşa cum nu a mustrat pe nimeni. Ciudat este că fariseii nici măcar nu se recunoşteau drept făţarnici. Peste timp, cuvântul fariseu a devenit sinonim cu fățarnic.

 

Ipocrizia anulează mila. De exemplu:

  • Eşti undeva în oraş şi vezi la un semafor pe cineva care are nevoie de milă şi zici: „Îi dau un leu pentru pâine.” Dar imediat te gândeşti că acel copil este un pion al unei mafii locale care foloseşte oameni ca ei să se îmbogăţească. Şi tu îţi spui: „Nu voi întreţine acţiunile criminale.” „Poate are normă cât să facă pe zi.” „Nu fac altceva decât să încurajez fenomenul.” Totuşi, dacă te laşi purtat de sentimentul milei îţi spui: „Îi cumpăr de mâncare, dar nu îi dau bani.”
  • Poate că este doar o prejudecată, dar te întâlneşti cu un bătrân despre care îţi este greu să gândeşti că ar face parte dintr-o mafie mizerabilă care abuzează oameni şi maltratează copii, dar te gândeşti că poate îi place băutura sau țigările şi îţi spui: „Eu, în calitate de creştin, nu vreau să îi întrețin viciul şi mai degrabă îi cumpăr ceva de mâncare.”
  • Sau, în alt caz, dacă acel cerşetor doar mimează durerea şi vezi că are o mână ascunsă pe sub haină, te gândeşti că este un înşelător. Într-un asemenea caz mila este anulată.
  • Mai mult de atât, ştiu că pentru copiii străzii sunt tot felul de organizaţii şi biserici care fac tot ce le stă în putiinţă să îi integreze pe oamenii defavorizaţi social, dar ei preferă strada.
  • Sau, este o persoană, o familie care are nevoie de ajutor şi îi ajuţi cu toată inima, însă vezi la un moment dat că devin paraziţi. Nu vor să muncească, nu vor să îşi asume responsabilitatea pentru viaţa lor şi induc altora vina pentru starea în care ei se află. Tu simţi că în spatele văicărelilor lor este o urmă de ipocrizie. S-ar putea ca situaţia lor să rămână la fel de gravă, însă tu nu-i mai ajuţi pentru că ştii că ceva nu este corect.
  • Cineva îţi istoriste o situație foarte reală, însă vine altcineva şi te ajută să vezi a cui e vina. În acel moment ce se întâmplă cu mila ta? Mila dispare instantaneu şi se transformă în dezgust uneori, sau în furie alteori, pentru că sentimentul milei este foarte serios şi afectează întreaga ta lume interioară.

Când a fost ultima dată când ai manifestat milă în mod autentic, în mod real, în mod practic, acea milă lipsită de orice interes pentru imaginea ta publică sau interioară; acea milă pe care a manifestat-o Samariteanul milos? Când, în mod empatic, te-a interesat numele persoanei faţă de care doreai să faci un act de milă, care este trecutul lui, povestea lui de viaţă, care este familia lui? Sunt rare situaţiile acestea, nu-i aşa?

Este atât de uşor ca cele mai frumoase acte ale noastre de bunătate, de milă, de dragoste, să fie pervertite de ipocrizie, de mândrie, de invidie, de dispreţ, de prejudecată, de amărăciune… Dacă tot facem o jertfă a milei, de ce să nu fie curată înaintea lui Dumnezeu?

 

Ce înseamnă practicarea prezenței lui Dumnezeu?


Această carte (În prezența Lui) este o invitație pe care ți-o lansez să (re)descoperi acele aspecte ale relației tale cu Dumnezeu, pe care nu le-ai crezut posibile, pe care le-ai neglijat sau le-ai lăsat deoparte și le-ai uitat.

Practicarea prezentei lui Dumnezeu

Nu pot să îți explic despre ce este vorba, nici nu vreau să îți spun cum să ajungi în prezența Lui, însă când vei ajunge acolo, vei ști. Nu vreau să îți ofer o formulă sau o modalitate de a face ceva într-un anumit fel, nici nu sunt posesorul unui secret spiritual, ci așa cum ești tu, sunt și eu, însetat și înfometat după Dumnezeu, iar El răspunde cu credincioșie acestei dorințe profunde pe care a sădit-o în noi.

Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule! (Psalmii 42:1 – NTR)

 Când spun „prezența lui Dumnezeu” mă refer la acea atingere a lui Dumnezeu care poate să vină din când în când peste viața ta și să producă schimbări cruciale. Prezența lui Dumnezeu despre care vorbesc în carte nu se referă la acea prezență generală a lui Dumnezeu, înțeleasă ca Providență. Teologic și biblic știm că Dumnezeu este prezent în orice loc, în orice moment și numim asta Omniprezență. Dar dacă tratăm realitățile spirituale doar pe baza conceptelor teologice pierdem esența, pierdem chiar acele realități spirituale de care vorbim. Dumnezeu nu este un concept și nici prezența lui Dumnezeu despre care vorbește Biblia nu a fost destinată să fie îngropată în scrieri religioase. Nu te poți închina unui concept și nici nu poți să reduci relația cu Dumnezeu la ritual sau activitate de natură religioasă.

Consider că trăim într-o perioadă de mare secetă spirituală tocmai din cauza teologizării experiențelor religioase. Teologia ne-a furat trăirea profundă cu Dumnezeu și curajul de a căuta ceva mai mult decât ceea ce este obișnuit, normativ, statuat, acceptat, instituționalizat și repetat.

Prin această carte îți propun momente de evaluare și reflexie asupra vieții tale. Întrebările care însoțesc mesajele profetice te provoacă să ai o întâlnire cu tine însuți, cu cel care ai fost, cu cel care ești și cu cel care vei fi.

Momentele de întâlnire cu Dumnezeu sunt momente de evaluare, momente în care te oprești și te întrebi: De ce sunt aici? Cum am ajuns în acest loc? Ce pot să fac acum? Te uiți la trecutul tău, la prezentul tău și privești în perspectivă și spui: Ce se întâmplă cu mine? Cine sunt eu cu adevărat? Ce vrea Dumnezeu de la mine? Ce va urma în viața mea? Ce îmi aduce bucurie și împlinire reală? Sunt momente profunde de evaluare în prezența lui Dumnezeu, dar nu evaluări seci, ci evaluări pe care trebuie să ți le asumi cu curaj, între tine și Tatăl tău. Nu este vorba de evaluări pe care le pui pe hârtie, tragi linia și spui:„Iată calculul!”„Iată suma!”„Iată rezultatul!”„Pot să merg mai departe.” Nu, nu poți.Nu la fel. Întâlnirea cu Dumnezeu în prezența Lui provoacă în tine o hotărâre profundă de a fi transformat. Îți vei da seama în momente de genul acesta că parcă totul în jur se prăbușește, iar tu trăiești o taină cu Dumnezeu. Nu vei înțelege pe deplin despre ce este vorba, dar vei ști că nimic nu va mai fi cum a fost înainte.

În prezența Lui poți să intri și să ieși, dar poți, de asemenea, să rămâi și să trăiești acolo. În prezența lui Dumnezeu nu intri numai pentru tine, ci prezența Lui te pătrunde, te transformă și îți dă o misiune. Vei purta atmosfera cerului cu tine, în familia ta, în biserica ta și în comunitatea din care faci parte. De fapt, oamenii schimbați de Dumnezeu sunt agenții schimbării comunității lor. Atunci când ai reușit să treci dincolo de superficialitate și să sorbi din atmosfera sfințeniei lui Dumnezeu ai două posibilități: te lași schimbat sau vei continua așa cum ești? Prețul nu e mic. Confortul nu este garantat. Rezultatul e imprevizibil. Oricum, un lucru este clar, până nu te lași transformat nu poți merge mai departe. Din prezența lui Dumnezeu nu poți, nu trebuie să ieși neschimbat. (Deși poți, până la urmă e decizia ta.) Schimbarea începe în interior, în adânc, în duhul tău, apoi în mintea ta și se transpune în comportamentul tău.

Începeți zilele cu Dumnezeu, în rugăciune, citind Scriptura și notând în agenda ta tot ce crezi că merită notat, apoi trăiește-ți ziua așteptând în prezența Lui Dumnezeu.

Prinde atmosfera. Intrarea în prezența lui Dumnezeu este o provocare pe care îmi doresc să ți-o asumi. Prezența Lui este peste tot, ea este caldă, profundă și liniștită… Practicarea prezenței lui Dumnezeu este o experiență creștină continuă.

Ce înseamnă a sta în prezența lui Dumnezeu? Nu știu. Nu vreau să îți dau răspunsuri. Caută și află propriile răspunsuri. Care este metoda cea mai bună de a face acest lucru? Nu există o metodă recomandată. Descoperă-ți propria metodă și atunci când ai devenit metodic, schimbă ceva. Disciplina nu te poate duce în prezența lui Dumnezeu, nici rugăciunea, nici citirea Scripturii. Toate acestea sunt căi care trebuie urmate, dar este ceva dincolo de ele. Mai presus de toate, caută-l pe Dumnezeu fără a avea un scop anume. Prezența Lui te va umple și te va copleși. Când Prezența lui Dumnezeu se va manifesta o vei recunoaște și nu vei mai avea nevoie de nimeni care să îți spună: „Așa este în prezența lui Dumnezeu.”

Nu te grăbi. Nu citi cartea ca pe un roman și nici nu trebuie să galopezi pentru a o finaliza. Citește și revin-o asupra unui mesaj într-un moment diferit. Probabil, vor fi unele dintre mesaje care nu ți se potrivesc, iar altele care nu ți se potrivesc acum, iar altele se vor lipi de inima ta. Revin-o la text în situații și stări emoționale diferite.

 

Spor la citit și la ascultat…

Îți mulțumesc anticipat pentru efortul tău de a da mai departe vestea și mă rog ca aventura ta în prezența Lui să continue, iar binecuvântările profetice să își aducă roadele în viața ta și în viața celor dragi ție.

Cele mai bune filme creștine


filme crestine

Am văzut multe filme creștine și trebuie să recunosc că unele sunt cu adevărat valoroase din punct de vedere al mesajului și poveștii, însă lasă de dorit la capitolul regie. Totuși, sunt câteva filme creștine care pot fi recomandate că îndeplinesc ambele criterii.

Aceasta este lista mea de preferințe. Nu fac o ierarhie. Lista nu este completă, acestea mi-au venit cel mai repede în minte. O să încerc să fac anumite remarci mai târziu.

Facing the Giants (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0805526/

Fireproof (2008)

http://www.imdb.com/title/tt1129423/

Courageous (2011)

http://www.imdb.com/title/tt1630036/

Faith Like Potatoes (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0850667/

The Ultimate Gift (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0482629/

Saints and Soldiers (2003) – Sfinți și soldați

http://www.imdb.com/title/tt0373283/

Amazing Grace (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0454776/

Daddy’s Little Girls (2007)

http://www.imdb.com/title/tt0778661/

Not Easily Broken (2009)

http://www.imdb.com/title/tt0795438/

Dacă ai alte sugestii și comentarii pe marginea filmelor creștine, mi-ar plăcea să îți spui părerea.

Filme motivaționale recomandate pentru toată familia


Imagine

Am făcut o listă de filme motivaționale pe care le pot recomanda rapid celor care trec prin perioade mai grele sau pur și simplu au nevoie de acea energie interioară care se transmite prin încurajare.

Lista de mai jos cuprinde atât filme seculare cât și filme creștine. Am făcut această listă gândindu-mă la un grup de familii care se întâlnesc împreună ca să vadă un film bun. Pentru că am presupus că acolo sunt și copii am sugerat și câteva desene animate care pot fi văzute de toată lumea și fiecare poate să învețe câte ceva.

Știu că toți ne putem spune părerea în domeniul acesta, însă am încercat să selectez filme pe care le pot recomanda cu toată încrederea, atât din punct de vedere al mesajului cât și din punct de vedere tehnic. Lista nu este completă și nu am făcut-o având în minte vreo anumită ierarhie sau criteriu de clasificare al filmelor, decât cel de care v-am spus mai sus.

Voi reveni cu recomandări mult mai specifice pe viitor.

Dacă voi aveți alte sugestii și completări, vă rog să le postați în comentarii.

Ideea este simplă: Recomandați un film care poate fi văzut cu un grup de familii sau tineri, fără să te apuce jena din cauza vreunei scene deplasate și să putem învăța ceva bun și plăcut din asta.

The Croods (2013) 

http://www.imdb.com/title/tt0481499/

Patch Adams – Un doctor traznit (1998) 

http://www.imdb.com/title/tt0129290/

Invictus (2009) – Neinfrant 

http://www.imdb.com/title/tt1057500/

The blind side – Povestea unui campion (2009) 

http://www.imdb.com/title/tt0878804/

The Pursuit of Happyness (2006) – În căutarea fericirii

http://www.imdb.com/title/tt0454921/

Fireproof (2008)

http://www.imdb.com/title/tt1129423/

The Way Back (2010) – Drumul de întoarcere

http://www.imdb.com/title/tt1023114/

Saints and Soldiers (2003) – Sfinți și soldați

http://www.imdb.com/title/tt0373283/

Amazing Grace (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0454776/

The Ultimate Gift (2006) – Darul cel mai prețios

http://www.imdb.com/title/tt0482629/

Daddy’s Little Girls (2007)

http://www.imdb.com/title/tt0778661/

Spirit: Stallion of the Cimarron (2002)

http://www.imdb.com/title/tt0166813/

Faith Like Potatoes (2006)

http://www.imdb.com/title/tt0850667/

Not Easily Broken (2009)

http://www.imdb.com/title/tt0795438/

Up – Deasupra Tuturor (2009)

http://www.imdb.com/title/tt1049413/

Lion King – Regele Leu (1994) 

http://www.imdb.com/title/tt0110357/

Interviu cu Kris Vallotton

Video


Vă recomand acest interviu.

Acest text nu este un transcript. Sunt notițe luate în urma vizionării interviului. Pot exista reformulări ale ceea ce spune Kris Vallotton într-o formă care mi-a fost mie la îndemână. Pe alocuri sunt și însemnările mele (semnalate prin +), iar ale prezentatoarei prin *. Mai sunt și comentarii ale celor cu care am vizionat interviul. Uneori e bine să vezi un material ca acesta împreună cu cineva. Sper să vă bucurați de acest text și să vă folosească.

***

Dumnezeu face ceva special în România în această perioadă. E cea mai bună perioadă a României. E bine să trăiești acum în România. E cel mai bun timp în care să te naști în România.

Văd împărăția lui Dumnezeu în România. Dumnezeu este Factorul X în România. Dumnezeu „a ascuns” în structura societății românești oameni precum Daniel și Iosif care aduc schimbare acolo unde aceștia se află.

Nu vă încredeți într-un lider care nu șchiopătează. Exemplu: Iacov care s-a luptat cu Dumnezeu.

Este lupta dintre ceea ce spune Dumnezeu și ceea ce eu experimentez. Ai două opțiuni: Fie reduci Biblia la experiența ta, fie te lupți ca promisiunile Bibliei să fie manifestate în viața ta.

Profeții autorealizatoare: Dacă crezi că vei avea numai rău, aia se întâmplă.

Creștini de plastic: Trăiesc totul așa cum le place, cum le convine. Zâmbetul fals.

Nu sunt dispus să trăiesc la un standard mai mic decât cel pentru care a plătit Isus. Isus a plătit ca eu să am viață din belșug, să fiu vindecat (Isaia 53).

Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Domnului răsare peste tine. (Isaia 60:1)

Ridică-te și luminează. Noi trebuie să strălucim, nu numai să reflectăm o lumină.  Altfel spus, Dumnezeu nu vrea ca noi să avem un mesaj, ci vrea să te facă pe tine mesajul. Nu doar mesager, ci mesajul modelat prin toată trăirea ta.

Depresia: Am trecut printr-o depresie groaznică. Șase luni pe o canapea și nu vedeam lumina. Apoi după un timp am început să văd o mică rază de speranță care a devenit din ce în ce mai mare. Atunci i-am spus diavolului: Trebuia să mă distrugi atunci când mai doborât, pentru că acum mă voi ridica și le voi spune tuturor cum să te învingă și să iasă victorioși din depresie.

Nu Dumnezeu a cauzat depresia, dar El este cel care are cheia biruinței. Nu există situație în viață la care El să nu aibă rezolvare.

*Cum poți trece peste depresie?

Trebuie să înțelegem că suntem trup, duh și suflet, și acestea nu sunt separate, ci un întreg. Nu poți avea o problemă într-o parte a ființei tale și să nu fie afectate celelalte părți ale ființei tale. Scriptura oferă o abordare holistică.

++Dacă tot ai o problemă, atunci să fie serioasă și să înveți ceva din ea.

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. (3 Ioan 1:2). Prosperitatea (relații, bucurie, pace, siguranță) și sănătatea (trupului) depind una de cealaltă.

Noi îi învățăm pe oameni în biserică cum să aibă grijă de duhul lor, dar nu le spunem nimic despre suflet.

+ Cum să își îngrijească sufletul?

Noi am devenit făpturi noi, nu un duh nou sau un suflet noi. mântuirea are de-a face cu toată ființa noastră, cu trupul, sufletul și duhul nostru.

Noi trebuie să avem gândul lui Hristos: Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos. (1 Corinteni 2:16)

Romani 8 și Efeseni 5 – vorbește despre rolul duhului și trupului în mântuire… Nimeni nu și-a urât trupul.

Gândire superstițioasă: Acel creștin care se gândește tot timpul la rău. „Azi mă simt bine, deci urmează ceva rău.” Romani 8:28 îmi spune să gândesc altfel: Ceva bun se va întâmpla.

Dacă te gândești că Dumnezeu te vrea în suferință sau în depresie, vei sta mai departe în depresie. Dacă te gândești că voia lui Dumnezeu este pace, bucurie și neprihănire atunci vei căuta aceste lucruri.

Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. (Romani 14:17)

Dumnezeu vrea să înnoiască mintea noastră ca să facem voia Lui. Romani 12:2

Fapte 3 – Ologul nu numai a fost vindecat, ci a fost întregit.

A intrat cu ei în Templu, (1)umblând, (2)sărind şi (3)lăudând pe Dumnezeu. (Faptele apostolilor 3:8). (1,2,3 – vindecare în trup, suflet și duh).

Tot norodul l-a văzut (1)umblând şi (3)lăudând pe Dumnezeu. (Faptele apostolilor 3:9). Poporul nu a văzut săritul sau nu a vrut să vadă. De cel mai multe ori într-un context religios (bisericesc), sufletul este neglijat. Este considerat rău. Așa este o biserică nesănătoasă – când accentul cade numai pe duh, iar sufletul și trupul sunt ignorate.

Sufletul nostru are nevoi așa cum trupul are nevoie de aer: nevoie de atenție, de semnificație, de dragoste.

Dacă unui copil nu i se satisface nevoia lui de atenție azi, el va atrage atenția mâine, cel mai probabil într-un mod nepotrivit. Același lucru este valabil și pentru adulți.

De exemplu: pentru deținuți, cea mai mare pedeapsă nu este să fie puși în cameră cu gangsteri și cu criminali, ci să fie puși la izolare pentru mult timp. 40 de zile la izolare înseamnă nebunie.

Oamenii au nevoie de dragoste. Duhul omului trebuie să știe că este iubit, iar sufletul trebuie să simtă.

Degeaba spun: Te iubesc, dacă sufletul tău nu simte nimic.

+ Singurătatea ne sălbăticește.

Nevoile sufletului nu sunt opționale, ci necesități. Nu poți trăi fără ca ele să fie împlinite. Dacă nu sunt împlinite într-un mod sănătos și corect, vom încerca să le satisfacem într-un mod nepotrivit. Asta se întâmplă de exemplu în domeniul sexual. Societatea a decăzut în imoralitate pentru că am pierdut afecțiunea manifestată într-un mod sfânt (îmbrățișare, încurajare, sărut părintesc…).

*Este simplu să ne imaginăm că vor fi mulți cei care merg la o biserică unde dragostea curge.

Avem nevoie de tați care să își iubească fetele fără să le seducă. Isus le-a transmis femeilor un mesaj plin de dragoste fără nicio implicație sexuală în el.

Isus rezonează la emoțiile și trăirile oamenilor. De exemplu: Învierea lui Lazăr. Ioan 11.35 – Isus plângea. De ce nu a venit pur și simplu să spună: „Stop joc! Nimeni nu plânge. Voi face o mare minune. Ne pregătit de înviere.” Nu. Isus plângea. + Lui Isus îi pasă de emoțiile oamenilor. Dumnezeu ne-a creat cu emoții.

Am pierdut partea feminină din Dumnezeu. Dumnezeu nu este bărbat (sau femeie): Dumnezeu are în natura lui atât partea feminină cât și partea masculină. Atunci când abuzăm femeile pierdem o marte mare din revelația lui Dumnezeu cu privire la natura divină.

De ce a creat Dumnezeu florile? Pentru că sunt frumoase. Există o parte în Dumnezeu care nu este practică. Lui Dumnezeu îi place arta, frumusețea, muzica…

Este o greșeală să disociem natura lui Dumnezeu. Nu putem vorbi doar de Dumnezeu creatorul fără să vorbim de Dumnezeul dragostei, și invers.

*Dragostea nu este o chestiune culturală.

+Manifestarea dragostei însă poate să capete accente culturale.

Cum poate un Dumnezeu iubitor să trimită oamenii în iad?

Dumnezeu nu trimite nici un om în iad. Este alegerea omului. Chiar spune: Vă iubesc atât de mult încât l-am dat pe singurul Meu fiu ca nimeni să nu piară. Doar călcând pe trupul Meu jertfit poate cineva să meargă în iad…

++ O femeie întreabă: Cum te simți?

++ Un bărbat întreabă: Ce faci? (Ce facem?)

Un discurs motivațional remarcabil – Charlie Chaplin in Dictatorul (1940)


Textul discursului:

Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat.

Nu e treaba mea.

Nu vreau să conduc sau să cuceresc.

Mi-ar place să ajut pe fiecare, evreu, creştin, negru sau alb.

Toţi dorim să ne ajutăm reciproc. Aceasta e natura umană.

Să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţă.

Nu vrem să urâm sau să dispreţuim. Este loc pentru fiecare.

Pământul este destul de bogat ca să-i hrănească pe toţi.

Viaţa poate să fie liberă şi frumoasă.

Dar am luat un alt drum.

Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a ridicat bariere de ură, ne-a redus la ură şi la vărsare de sânge.

Am dezvoltat viteză dar ne-am închis în ea.

Mecanizarea înseamnă abundenţă dar ne lipsesc multe.

Ştiinţa noastră ne-a făcut cinici şi brutali.

Raţionăm prea mult şi simţim prea puţin.

Avem mai degrabă nevoie de umanism.

De bunătate, nu de abilitate.

Fără aceste calităţi, violenţa ne va domina vieţile.

Avionul şi radioul ne-au apropiat.

Natura acestor invenţii apelează la bunătate, frăţia universală, unitatea tuturor.

Acum, vocea mea ajunge la milioane de oameni, femei, copii care sunt disperaţi,

victime ale unui sistem de tortură, care întemniţează oameni nevinovaţi.

Celor care mă ascultă, le spun: nu descurajaţi.

Suferinţa noastră e doar rezultatul lăcomiei, amărăciunea celor cărora

le e frică de progresul uman.

Ura va dispărea, dictatorii vor muri, şi puterea luată de la popor

va reveni poporului.

Atâta timp cât oamenii vor muri, libertatea nu va dispărea.

 

Soldaţi! Nu vă supuneţi acestor ticăloşi care vă dispreţuiesc şi vă subjugă,

care vă ordonează vieţile, gândurile şi sentimemtele.

 

Care vă tratează ca pe animale şi vă transformă în maşini.

 

Nu cedaţi acestor oameni denaturaţi cu creiere şi suflete de maşini!

Nu sunteţi nici maşini nici animale, ci oameni!

 

Voi purtaţi dragostea în suflet!

Nu urâţi! Doar cei care nu sunt iubiţi pot să urască.

 

Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate!

 

Sf. Luca scria: „Împărăția lui Dumnezeu e în sufletul omului.”

Nu al unui singur, sau al unui grup, ci al tuturor oamenilor.

 

Voi, poporul aveţi puterea să construiţi maşini, să fiţi fericiţi!

Aveţi puterea să faceţi viaţa liberă şi frumoasă, să devină o aventură minunată.

În numele democraţiei, să profităm de această putere,

să ne unim!

Să ne luptăm pentru o lume nouă, care va da tuturor şansa de a munci, un viitor tinerilor

şi o garaţie bătrânilor. Promiţându-vă acestea, ticăloşii au ajuns la putere.

Dar au minţit! Nu şi-au ţinut promisiunile. Dictatorii se eliberează dar asupresc poporul.

Să luptăm pentru îndeplinirea promisiunilor!

Pentru eliberarea lumii, pentru abolirea graniţelor naţionale, pentru înlăturarea lăcomiei,

urei şi intoleranţei. Să luptăm pentru o lume raţională în care ştiinţa şi progresul

ne vor arăta drumul spre fericire.

Soldaţi! În numele democraţiei, să ne unim!

 

 

***

Oriunde te-ai afla, ridică-ţi privirea!

Norii se împrăştie! Soarele răzbate!

Ieşim din întuneric şi intrăm în lumină!

Intrăm într-o lume nouă, o lume mai bună, unde oamenii vor fi deasupra

urii, a lăcomiei şi a violenţei.

Ridică-ţi privirea!

Sufletul omului are aripi şi în cele din urmă, începe să zboare.

Zboară spre curcubeu, spre speranţă, spre viitor, viitorul glorios care îţi aparţine ţie,

mie, nouă tuturor!