Cum să citești Biblia într-un mod practic?


Abordarea practică a Bibliei presupune legarea Scripturii de viața personală. Biblia poate fi citită în diverse abordări, însă abordarea practică presupune să îți pui întrebări în timpul studiului Scripturii astfel încât să poți identifica acele adevăruri care te pot încuraja și pe care le poți aplica în viața de zi cu zi.

Nu vreau să intru în detalii aici, ci vreau doar să ofer câteva întrebări care te pot ajuta în abordarea oricărui text din Scriptură, astfel încât să surprinzi principii care pot fi aplicate în viața de zi cu zi, în orice loc, de orice om.

Dacă citești Biblia ca să descoperi detaliile arheologice este una, dacă citești să descoperi principiile de viață este alta. Abordarea Bibliei într-un mod academic se face într-un anumit fel, abordarea practică are de-a face cu alte scopuri. Nu vreau să fac distincția între abordarea practică și abordarea teologică, pentru că abordarea teologică ar trebui să fie practică, iar abordarea practică trebuie să fie în același timp teologică.

Să vă dau câteva exemple, poate e mai ilustrativ:

De exemplu, cineva se întreba dacă Isus și Ioan Botezătorul s-au cunoscut în înainte de botezul în apă al Mântuitorului. Nu știu? De bun simț ar trebui să presupun că da. Erau veri, mamele lor se cunoșteau. Ce relevantă are? Cu ce mă ajută? Faptul acesta în perspectiva prietenului meu ar însemna diminuarea revelației pe care o proclamă Ioan. Eu nu cred asta. Revelația nu este cu nimic mai mică, chiar dacă s-au cunoscut anterior, poate chiar asta o face să fie mai autentică. I-am spus atunci: Nu e mai bine să te întrebi ce putem învăța de la Ioan Botezătorul? (abordarea practică)

Sau altcineva mă întreba în ce zi a fost dus Isus l-a Templu. (Nu știu ce fel de abordare e asta ca să te oprești într-un detaliu și să nu mergi mai departe pentru că îți dă bătăi de cap o chestiune. Poate abordarea chițibușarului.) Voia să mă prindă în offside. El a pus cap la cap niște versete și mi-a spus că nu în a opta zi a fost dus Isus la Templu, așa cum am fost eu tentat să spun, ci luând în considerare pasajul din Luca 2:21-23 și cel din Levitic 12:2-4, Isus a fost dus la templu în ziua treizeci și treia. Bine, i-am spus eu și cu ce te ajută aceste detaliu remarcabil? Cum a îmbunătățit viața ta de rugăciune? Cum a influențat relația ta cu oamenii? Nu spun că abordările acestea sunt inutile, însă cred că scopul Bibliei este altul: acela de al cunoaște pe Hristos, de a fi mântuiți prin credință și de a deveni oameni destoinici pentru Dumnezeu (2 Timotei 3:15-17)

… cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:15-17)

Potrivit acestor versete cunoașterea Scripturii are de-a face cu câteva scopuri:

  • Căpătarea înțelepciuni.
  • Mântuirea în Hristos Isus.
  • Creșterea credinței.
  • Cunoașterea lui Hristos.
  • Formarea personală: caracter, conduită, comportament.
  • Dezvoltarea ca om al lui Dumnezeu.

Urmărirea scopurilor de genul acesta înseamnă o abordare practică a Scripturii.

Vă propun câteva întrebări pentru studiul practic al Scripturii. Ele pot fi folosite de oricine, atât în studiul individual, cât și în abordarea publică a unui text în grupul mic sau chiar și atunci când trebuie să pregătești o predică sau un discurs. (Aș putea sugera că aceste întrebări pot fi aplicate și la alte tipuri de texte și/sau pentru înțelegerea unor evenimente din viața noastră.)

  1. Ce putem învăța din acest pasaj?
  2. Cum putem aplica adevărurile acestui pasaj?
  3. Ce anume îți place?
  4. Care sunt lucrurile surprinzătoare în text?
  5. Care sunt lucrurile care se văd în context? (lucrurile evidente, generale – abordare panoramică).
  6. Ce se repetă în text? Ce se accentuează în text?
  7. Ce te încurajează în text?
  8. Ce e nou pentru tine?
  9. Găsești vreo legătură între ceea ce descrie textul și viața ta?
  10. Ce îți dă bătăi de cap? Ce nu înțelegi în text? Întrebări. Nelămuriri. Paradoxuri. Expresii ciudate. Evenimente neobișnuite.
  11. Cum ai putea să folosești ideile textului pentru a le transforma într-o rugăciune personală? Pentru tine, pentru biserică, pentru cineva drag…
  12. Ai un exemplu din viața ta care să ilustreze ceea ce s-a întâmplat în text sau o idee descrisă în text?
  13. Rezumatul. Comprimăm textul într-o idee. Încearcă să găsești o formulare principială, memorabilă.
  14. Cum pot să dai mai departe mesajul textului? Ce i-ai spune unui prieten necreștin? Dar unei mame? Dar unui copil? Dar unui profesor? Dar unui muncitor cu ziua?

După cum vedeți textul biblic este deschis pentru orice om care se apropie cu dorința de a învăța. Cu puțin efort putem trece de ce se vede la prima privire și putem scoate din text comori reale pentru viața noastră.

Alege să crezi în Dragoste


 

Isus a venit în lumea noastră ca răspuns la chemarea Tatălui. Isus și-a asumat misiunea pe care a primit-o și a dus-o până la capăt. Înainte ca oricine dintre noi să fie sigur, El a fost singur; înainte ca oricare dintre noi să fie criticat, el a fost criticat; înainte ca oricine dintre noi să fie respins, El a fost respins. Vulnerabil, părăsit de oameni, om al durerii… Cunoști povestea. Te descrie? Ești obișnuit cu critica? Vrei să faci bine și ai parte de rezistență? Vrei să binecuvântezi pe alții și ai parte de respingere? Te întrebi de ce este atât de greu, de ce trebuie să te zbați…?

Isus a ales să aibă încredere în puterea dragostei de a cuceri, de a atrage și de a birui. Da, oamenii nu au înțeles dragostea lui Dumnezeu în Hristos, dar asta nu a făcut ca aceasta să scadă sau să fie mai puțin eficientă. Dragostea a învins până la urmă. Unii aleg să creadă în putere, în luptă directă, în cucerire persuasivă, în publicitate, mass media, în influență, în relații privilegiate în bogăție, în funcții, în succes. Isus a ales simplu: dragostea învinge totul. Pavel a înțeles asta. Petru a fost testat în acest domeniu (Ioan 21) pentru că trebuia să înțeleagă că misiunea Lui este misiunea dragostei, a unei dragoste curate. Isus pare să îi spună lui Petru: Dragostea ta este mai importantă decât da-ul tău. Dacă ai răspuns da, ține minte că oameni au nevoie nu de dedicarea ta rece pentru salvarea lor, ci de dragostea ta. Și da, oamenii nu sunt vrednici de iubire, dar Isus este. Și din iubirea pentru El poți să faci lucrurile cu dragoste.

Dragostea nu te lasă să te complaci în ignoranță. Dragostea te obligă, dragostea te motivează, nu te lasă să faci greșeli mari, nu te lasă să disprețuiești sau să distrugi pe alții sau să stai prea mult deoparte. Dragostea e adevărata misiune. Dar cine iubește dezinteresat? Cine iubește din fire? Cine nu trebuie să se lupte, să sufere, să se roage, să caute să iubească cu adevărat? Dragostea şi natura umană nu prea au nimic în comun. Dragostea şi adevărul, da. Dragostea şi fapta, de asemenea stau foarte bine împreună şi nu prea pot sta despărțite. Dragostea trece dincolo de confort, dincolo de declarații şi de sentimente. Dragostea face. Dragostea își asumă angajamente. Dragostea sacrifică şi își asumă riscuri. Dragostea vindecă. Dragostea hrănește. Dragostea oferă căldură. Dragostea pune lucrurile la locurile lor. Poți să faci orice faptă bună vrei tu, dacă ai pierdut dragostea ai pierdut totul. Mai citește o dată 1 Corintieni 13 și îți vei da seama că poți să faci sacrificii mari fără dragoste, că poți să clădești imperii fără dragoste, că poți să faci acte de caritate fără dragoste, că poți să îi câștigi pe alții și să te pierzi pe tine. De aceea, îndemnul de a te întoarce din nou la dragoste este important.

Nașterea lui Isus în vulnerabilitate și umilință vorbește despre o caracteristică uitată a dragostei: dragostea se face slabă pe sine ca să câștige, dragostea așteaptă, dragostea își asumă riscuri, riscul de a nu fi înțeleasă și de a nu fi primită și totuși, dragostea nu renunță să fie dragoste.

Asemenea lui Isus, asumă-ți misiunea dragostei de la început până la sfârșit. Nu trece peste etape. Isus și-a asumat și ieslea, și Egiptul, și Nazaretul și pustia, și Golgota… Isus a început în iesle și a finalizat la Cruce.

Alege să crezi în Dragoste.

Limitările pot fi bune


Putem să gândim diferit despre limitări? Putem vedea lucrurile care ne împiedică drept o invitație la autodepășite? Poate că una dintre limitările tale este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat. Ai avut o asemenea experiență? Discursul – Embrace_the_shake – vorbește chiar despre asta.

Sunt provocat și totodată contrariat de acest subiect. Dacă ceea ce am fost învățat să urăsc ar trebui să învăț să iubesc? Dacă ceea ce am considerat neplăcut ar trebui să reevaluez și să îmi dau seama că are un alt gust decât cel pe care l-am gândit eu sau dacă nu, să mă străduiesc să îi dau un alt gust?

Poate că limitările tale sunt locul cel mai bun din care poți începe să creezi. Poate că limitările tale sunt semnele care strigă la tine să cauți soluții, atât pentru tine cât și pentru alții. Poate că limitările sunt locul din care poți să faci ceva nou. Poate că limitările nu sunt un lucru rușinos sau rău în sine, ci doar sunt și pot și trebuie depășite sau și mai interesant, convertite.  Poate că limitările sunt daruri divine ascunse în cutii vechi și urât mirositoare pe care unii nu le descoperă niciodată în viață, însă unii fac lucrul acesta. Limitările pot și trebuie convertite în oportunități.

Poate că lipsa banilor, sau a resurselor, sau a relațiilor, sau a talentelor necesare realizării visului tău, te fac să te simți limitat. Ce faci atunci? Convertești limitările sau adaptezi visul? Până la urmă limitările care ne opresc cu adevărat nu sunt faptele obiective ale realității, ci cele interioare, adică în modul în care vedem viața: Cât de mult ne frică de nou? De eșec? De părerile oamenilor? De ridicol? Ce ar fi să dansăm cu frica și să facem din ea un partener. Dacă tot nu putem scăpa de ea, hai să o facem să tacă, sau să-i dăm ocazia să se ascundă. Frica nu dispare atunci când ești curajos sau atunci când îți urmezi visul, ci doar se ascunde. Ea este tot acolo, doar că nu mai contează. Și ceilalți oameni simt la fel ca tine. Și ei se tem. Și ei au limite. Însă diferența o face modul în care știm convertim limitările și să facem frica să se ascundă. De fapt, nu ar trebui să vorbim nici măcar de „diferența” dintre unii și alții. E vorba despre mine și e vorba despre tine. Nu eu comparativ cu tine. Nici despre tine comparativ cu mine. Nu trebuie să ne comparam, nici să concurăm, ci fiecare să ne autodepășim. Fiecare să îl lăsăm în urmă pe cel de acum un an…

Nu există, nu a existat și nu va exista mediu ideal. Există, chipurile, un mediu mai bun pentru alții, dar pentru tine mediul pare neprielnic. Dar același lucru este valabil și pentru ceilalți oameni. Da, sunt unii privilegiați ai sorții, cei care au părinți bogați sau au moștenit niște averi, însă cei mai mulți nu au aceste lucruri. De ce trebuie să cauți scuze de fiecare dată. Și pentru prietenii tăi realitatea e dificilă. Nimic în lumea asta nu garantează nimic, mai ales în domeniul creativ – indiferent de forma ei.

Pot să spun simplu… „Depășește-ți limitele.”, dar astea sunt doar două cuvinte care nu înseamnă prea mult, este un îndemn, pot fi un slogan sau niște caractere aruncate pe hârtie fără sens.

Povestea acestui artist care a reușit să se reinventeze și să facă artă acolo unde alții văd numai nimicuri este o artă în sine. Ce ușor și frumos vorbim și scriem despre alții. Ce zici de tine? Ce poți face tu? Ce poți face azi ca să depășești unele dintre limitările lumii tale? Cum poți să fii mai aproape de visul tău? Cum poți să scapi de scuze? Cum poți să scapi de acuze? Cum poți să scapi de vinovații fără nume din sistemul social? Cum poți să faci totuși ceva care să conteze…? Care să conteze pentru tine în primul rând și pentru alții după acea și, mi-ar plăcea să cred, pentru Dumnezeu. Dar Dumnezeu se descurcă foarte bine și fără scrisul meu și fără eforturile mele, totuși încerc să pun în valoare ceva ce El mi-a dat. Da mi-a dat multe daruri îngropate în propriile limite. Sau cred că m-am grăbit…, mi-a dat puține. Dar ce contează. Puțin, mic, mult sau mare…, sunt provocat (și cred eu, responsabil) să fac ceva cu ceea ce mi s-a dat. Ce faci cu ceea ce ai? Nu te mai gândi la ceea ce nu ai. Toți nu avem câte ceva. Tu ce dar ai? Ce ți-a mai rămas după ce realitatea te-a lovit în moalele capului? Gândește-te cu aplecare la Pilda Talanților (Matei 25:14-30). Pot să dau o grămadă de exemple despre asta, dar cea mai la îndemână este povestea lui Isus Hristos însuși, care deși nelimitat, s-a limitat pe Sine pentru a ne da o dovadă că limitele sunt reale, reale da, dar pot fi depășite sau poți face ceva în pofida lor sau ceva cu ele. Nu totdeauna limitele trebuie date la o parte, ci uneori chiar folosite, asemenea fotbalistului care știe să joace cu tușa sau să dea gol cu bara…

Ideea cu care eu am rămas din discursul lui Phil Hansen este că trebuie să experimentăm limitările ca să înțelegem ce înseamnă depășirea lor.

Ok, mă opresc aici. Vizionare plăcută. Sper că nu v-am luat plăcerea de a urmări discursul și de a vă face propriile notițe.

Cum să îţi creezi propriul plan devoţional?


„A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.“ (Marcu 1:35)

  1. Decide un timp.
  2. Decide un loc.
  3. Decide cât timp aloci.
  4. Decide o structură generală a timpului personal cu Dumnezeu.
  5. Folosește planul de citire a Bibliei.
  6. Petrece un timp în rugăciune.
  7. Pune timp şi pentru laudă şi închinare.
  8. Ţine un jurnal.
  9. Împărtăşeşte cu altcineva despre timpul tău cu Domnul…
  10. Fii flexibil şi fă anumite schimbări în planul tău când este nevoie.

Sugestii:

  • Ai nevoie de 21 de zile pentru a forma un obicei.
  • Roagă-te ca Dumnezeu să îţi dea dorinţă şi disciplină pentru a face acest lucru. Nu renunţa. Încet vei descoperi bucurie şi binecuvântare în timpul acesta.
  • Dacă eşti căsătorit gândeşte-te şi la un plan în care să îl implici și pe partenerul tău de viaţă…

Ce ai nevoie?

  • Biblie…
  • Un creion
  • Agendă sau un jurnal
  • Planul de citire al Bibliei
  • Un ghid biblic de studiu… (dicționar, meditații, devoțional, concordanță)
  • Un loc

Cum poţi să folosești Biblia ca pe o hrană spirituală?


Dumnezeu vorbește prin Biblie. Biblia este o hrană… Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”  (Matei 4:4)

Va prezint o înregistrare audio care răspunde acestei întrebări.


1. Fă un exercițiu de imaginație.
2. Citește cu voce tare.
3. Parafrazeză pasajul sau versetul.
4. Personalizează textul.
5. Roagă-te folosind pasajul biblic.
6. Practică adevărul biblic descoperit în text.
7. Pune întrebări.

Perseverența – un pas înainte în fiecare zi


Ce poți „citi” în acest videoclip? Iată câteva lucruri pe care le-am notat eu. Poate te ajută și pe tine.

  • Perseverența este calea sigură a succesului.
  • Excelența este o decizie pe care o iei în fiecare zi. Mediocritatea este și ea o decizie pe care o iei în fiecare zi.
  • Nici un lucru măreț nu se întâmplă peste noapte fără muncă și fără sacrificiu.
  • Prin exercițiu și determinare, în fiecare zi ești mai aproape de perfecțiune (Nadia).
  • Sunt greutăți care ne fac puternici și ne dau startul unei mari aventuri.
  • Nu înaintând mai repede, ci încetinind mai puțin decât ceilalți reușești. Lucrând din greu poți face asta.
  • Și tu poți. Și eu pot. Cel puțin poți și pot mai mult decât am realizat până azi.
  • Talentul nu este suficient. Lumea este plină de talente naufragiate. Talentul trebuie să fie inundat în perseverență.
  • Pasiunea și perseverența au multe în comun, cel puțin mai mult decât litera p.
  • E mai simplu să folosim exemplele din lumea sportului și să le considerăm valide, însă cât de aplicabile sunt în viață? Lumea sportului este o lume cu reguli, norme și ținte care pot fi vizualizate cu ușurință (nu și de respectat sau de atins cu aceeași ușurință). Regulile și condițiile sunt aceleași pentru toți. Nu același lucru se poate spune despre viața reală. Viața este imprevizibilă. Este plină de neașteptat, de nedreptate, de avantaje pentru unii și dezavantaje pentru alții. Cât de mult poate face diferența perseverența și pasiunea? Totuși eu cred că principiile enunțate sunt valabile și pentru viața reală. Eu cred că perseverența poate să bată imprevizibilul tiranic al vieții.

Dacă ți-a plăcut, nu uita să dai un share, follow sau să lași un comentariu. Multumesc.

Schimbă ritmul


Îmi plac interpretările ThePianoGuys. Sunt talentați, creativi și indrăzneți în abordarea lor. Am folosit videoclipul acesta pentru a arăta conflictul dintre vechi și nou, dintre previzibil și ingenios. Cineva spunea: Dacă o cale veche nu mai funționează trebuie să facem alta nouă. Dacă nu există o cale, o creăm. 

Ce putem învăța de la acest videoclip?

  • Trebuie schimbat ritmul ca să se întâmple ceva plăcut.
  • Ritmurile vechi sunt previzibile și plictisitoare.
  • Ritmurile vechi nu se antrenează și nu motivează pe nimeni.
  • Ritmurile noi sunt surprinzătoare.
  • Pentru a schimba ritmul, trebuie să îți asumi riscul de a fi criticat și respins.
  • Pentru a schimba ritmul, trebuie să deranjezi pe cineva sau să testezi limitele unei anumite tradiții.
  • Mulți îți vor mulțumi pentru că ai schimbat ritmul.
  • A schimba ritmul înseamnă să nu te lași purtat de normativ, de obișnuit, de banal și de mediocritate.
  • Uneori, schimbarea ritmului este doar în mintea noastră. Schimbarea nu este schimbare până când nu se schimbă ceva concret.

Mai sunt și alte lucruri pe care le-ai putea adăuga?

Ce am învățat din filmul The Way Back? (2). Câteva principii pentru lideri.


Mi-am propus să revin asupra filmului The Way Back (2010) pentru a mai explora unele din învățămintele pe care le putem extrage. Este un exercițiu util pentru mine. Dacă vă folosește și vouă mi-ar plăcea să lăsați un comentariu sau să dați mai departe pe Facebook.

Poți citi primul text despre acest film Ce am învățat din filmul The way back (2010).

The Way Back (2010)

Liderul este cel care aprinde speranța oamenilor și reușește să o țină aprinsă.

Cel mai periculos joc este să te joci cu speranțele oamenilor. Mulți parveniți vând iluzii și, chipurile, dau speranță oamenilor, dar mai devreme sau mai târziu ceea ce s-a aprins se stinge, iar impostorii se trezesc singuri. Oamenii în care ai aprins speranțe au așteptări de la tine, iar așteptările înseamnă presiune pentru lider. Un adevărat lider înțelege acest lucru și știe să facă față presiunilor și așteptărilor oamenilor, mai ales din prisma unui lider care știe ce face și își asumă responsabilitatea pentru călătoria la care îi invită pe oameni.

Janusz, ofițerul polonez, nu prezenta calitățile unui lider în contextul unui lagăr siberian, însă din prima clipă a polarizat prin faptul că a oferit ceea ce mulți din acel loc aveau nevoie și anume a oferit speranță. Erau acolo lideri consacrați prin putere, prin crimă și violență, însă el, deși firav în aparență, a fost urmat de cei mai aprigi dintre deținuți, tocmai pentru că le-a câștigat respectul. Oare, nu același model ni l-a oferit și Isus Hristos? Oamenii nu au nevoie de un lider care manifestă forță, ci de un lider care manifestă grijă. De prea multe ori, forța de azi a liderului de a apăra se transformă mâine în forța de a distruge.

Continuă lectura

Cum să blochezi reclamele pe Internet?


Iată câteva sugestii pentru un internet mai curat:

  1. Cea mai cunoscută opțiune este AddBlock Plus.

Pur si simplu intrați pe site-ul https://adblockplus.org/ și rulați aplicația. Merge pe cele mai folosite browsere (Chrome, Mozilla, Internet Explorer, Safari, Opera). Merge și pe Android, dar trebuie să faceți alte Setări.

  1. O altă opțiune este https://getadblock.com/. Eu le-am instalat împreună cu AddBlock Plus in Chrom. Uneori încetinește browser-ul, dar pentru siguranță merită să aștepți. Acum extensia asta se laudă ca face treaba singură foarte bine.
  2. Pentru Internet Explorer pe Windows Phone și Tablete cu Windows 8.1 metoda testată de mine de a scăpa de reclamele de pe Youtube și Internet este cea prezentată în linkul asta.

Dacă mai aveți întrebări pe acest subiect vă stau la dispoziție.

Ce am învățat din filmul The way back (2010)? (1)


Am văzut filmul The way back (2010) (http://www.imdb.com/title/tt1023114/) (Calea de întoarcere) în toamna anului 2011 și a avut un efect major asupra mea. M-am identificat într-un anumit fel cu povestea filmului și am notat la a doua vizionare câteva gânduri pe care le-am lăsat să zacă prin calculator. Deunăzi am dat peste textul acela și m-am gândit că nu ar strica să îl fac public.

the_way_back-posterCând cineva îmi cere să îi recomand un film încep prin ai spune despre acest film. Probabil că eram eu într-o perioadă mai ciudată de a avut un efect așa de mare asupra mea. L-am văzut de vreo patru ori de atunci și impresia nu s-a risipit. Vă recomand acest film. Dacă l-ați văzut o să înțelegeți legătura ideilor pe care listez eu mai jos cu filmul. Dacă nu ați văzut filmul, sper să vă bucurați de comentariile mele și să fiți provocați să vedeți un film bun, în opinia mea.

Aici aveți trailerul filmului. Aici îl puteți viziona online.

Continuă lectura