Votați, nu pontați

De fiecare dată când mă gândesc la dezastrul din perioada lui Ion Iliescu am imaginea unui conac boieresc de la țară care s-a prăbușit sub ochii mei de copil. La începutul anilor `90, ne jucam în curțile fostului colectiv. Mergeam cu vacile sau cu oile și le lăsam să pască pe acolo în timp ce noi ne jucam Lapte gros și alte jocuri ale copilăriei noastre. Am avut o copilărie frumoasă la țară, însă e ciudat să te gândești la ce a fost și să ți se umple sufletul de amărăciune când îți dai seama ce s-a întâmplat de fapt. În timp ce noi ne jucam și ne petreceam zilele de vară bucurându-ne de libertatea copilăriei în fața ochilor noștri se petrecea un fenomen pe care nu l-am înțeles atunci. Știam că nu putem intra în conac, era ca ceva sfânt. Mai venea câte o mamaie care ne spune despre oamenii care au stat acolo. Povești diverse și misterioase. Chiar noi copiii ne provocam unii pe alții să vedem cine este mai curajos care se apropie mai mult de conac. Însă ceva s-a întâmplat… Gardul conacului a fost rupt. Apoi am văzut că au dispărut ușile. Am intrat într-o zi în conac, mirat că lucrul acesta e posibil, și am văzut o dezordine mare și geamurile sparte. Încă mai erau tocurile de geam și o mobilă veche prăfuită. Nu a trecut mult timp și au dispărut și tocurile de la geam, și țigla de pe casă, și apoi inclusiv cărămida a fost furată. Nu a mai rămas decât un morman de moloz, care în timp a fost acoperit de buruieni. Asta este amintirea mea legată de România lui Iliescu: o Românei în care s-a furat și s-a distrus cât s-a putut de mult.

Iată-ne oameni mari. Avem la rândul nostru copii, și ne dăm seama că părinții noștri nu au reușit să câștige o luptă pe care aveau datoria să o câștige: să ne scape de comunism odată pentru totdeauna, nu să participe la convertirea lui într-o altă formă (cică mai domestică) și la propagarea lui. Trebuia să uităm de Iliescu de mult. Trebuia ca FSN-ul să rămână doar caz de studiu istoric. Trebuia să fim în altă parte din punct de vedere politic și economic.

Acum este rândul nostru. Ce să facem? La fel ca părinții noștri? Să votăm și noi ca ei? Sau să stăm cu mâinile în sân în timp ce sub ochi noștri totul se duce de râpă? Corupția înflorește, justiția este călcată în picioare, tinerii sunt izgoniți din țară… Ce să facem? Să plecăm cu toții? Dar aici este casa noastră? Cât de bună este pâine câștigată pe meleaguri străine, tot mai bună e cea câștigată acasă. Pentru cel plecat totdeauna este un sentiment de durere, de amărăciune, de neînțeles, de departe de casă… trăind regretul că nu poate face în țara lui ceea ce poate face în altă parte, și asta nu onorează cu nimic România.

Părinților, ați pierdut lupta și ați amânat-o pentru generația următoare. Dar nu e timpul de exprimare a dezamăgirilor. Nu mai este timp pentru a căuta vinovați. Asta nu ne ajută cu nimic, ci vă rog să înțelegeți un lucru: acum este timpul pentru schimbare. Trebuie să dăm o șansă lui Klaus Iohannis, șansa pe care nu i-am dat-o lui Ion Rațiu.

Părinților, nu vă trădați copiii. Nu votați împotriva copiilor voștri. Nu votați împotriva celor care au plecat pentru o pâine mai bună…, nu votați împotriva oamenilor cu mai multă școală, numai pentru că ochii vi s-au obișnuit cu „domnul Ponta” și că le zice mai bine, iar pe Iohannis nu îl cunoașteți și că e neamț și că nu prea e cu cuvintele… Nu trebuie să votați cu Ponta pentru că ați votat cu Iliescu. Acum puteți să vă răscumpărați greșeala de atunci votând anti-Ponta.

Nu este oare suficient de clar că nu este o opțiune morală să votați pentru Ponta? În calitate de creștini nu puteți să vă dați votul pentru Ponta. Gândiți-vă la Baraba care a fost ales în locul lui Isus. Cum să votezi un om care este dovedit necinstit? Și nu numai Ponta ca persoană, ci tot ce reprezintă el cu toată moștenirea politică pe care se bazează. Trebuie să supunem NU acestei moșteniri comuniste. Dacă nu votezi, de asemenea înseamnă un semivot pentru Ponta și tot sistemul din spatele lui. Nu, nu sta în casă. Trebuie să ieșim la vot și să spunem NU tovarășului Ponta.

Nu mai este timp să așteptăm pe alții să ne rezolve problemele în locul nostru. Noi trebuie să o facem. Nu avem nevoie de aprobarea nimănui ca să facă ceea ce este corect. Iar acum este corect să reușim tot ceea ce nu au putut face părinții noștri.

Orice luptă pe care o amânăm este o luptă pe care o pierdem. Cu cât amânarea este mai mare, cu atât mai greu este de câștigat lupta. Ce-or să zică copiii noștri? Că noi nu știm despre ce este vorba? Că noi n-am văzut corupția lui Ponta și a șlehtei lui? Că și noi am fost mințiți de televizor? Că nu vedem legătura dintre Ponta și Iliescu? Că nu vedem caracterul josnic al celui care ne cere cinstea de a ne conduce? Nu vom putea să ne scuzăm.

Nu vedeți că în spatele lui Ponta este fostul FSN și aparatul de propagandă și manipulare al lui Ion Iliescu, același aparat care în timpul Revoluției ne-a spus despre apele otrăvite și despre apariția teroriștilor și despre furtul copiilor și toate acele dezinformări cu care au acoperit o contrarevoluție; același aparat care a folosit mineriadele pentru a îneca visul frumos al unei generații. Nu înecați visul generației de azi. Da, vrem o Românei în care ne dorim să trăim, o Românie cu viitor și cu speranță, iar asta înseamnă o Românie fără Ponta președinte.

Nu putem să mergem pe calea valorilor autentic creștine urmând drumul FSN-ului. Asta este foarte clar. Dacă nu câștigăm acum lupta ne blestemați să o ducem mai departe. Peste cinci ani va fi și mai greu. Nu vreau să mă gândesc la asta. Haideți să facem pentru noi și copiii noștri schimbarea aceasta, și ei ne vor mulțumi.

Nimeni nu va face pentru noi schimbările pe care trebuie să le facem noi. Acum este timpul să fim lucizi și curajoși. Duceți-vă la vot și votați-l pe Iohannis. Nu fiți neglijenți, apatici sau relaxați. Folosiți-vă toată influența acum. Nu pentru Iohannis ca om, ci pentru că el reprezintă schimbarea, iar schimbarea este în mâinile noastre.

Publicitate

Doamne, scapă-ne de Ponta!

Îl auzeam pe socrul meu care spunea: „Cum am putut să votez cu Iliescu în 1990?” „Și acum regret că nu am înțeles ce ar fi însemnat Ion Rațiu pentru România în acel moment.” „Am pierdut momentul, am fost manipulat de televizor și ziare.”

Au trecut 24 de ani și iată-ne din nou în fața unei alegeri care decide viitorul României pentru încă o generație. Chiar trebuie să așteptăm câțiva ani ca să regretăm ce înseamnă să votăm cu Ponta? Ponta nu are cu ce să ne surprindă. Ba da, în sens negativ. Dar nu are cum să fie o soluție pentru România când are dulapurile pline cu secrete care put. Un lucru este foarte clar: Ponta nu trebuie să ajungă președinte.

Îmi permit să mă rog: „Doamne, salvează-ne de Ponta.” Dar acum nu este timp doar de post și rugăciune. Acum trebuie să rezolvăm lucrurile și mergând la vot. Acum este momentul de schimbare. Acum trebuie să votați și să vă folosiți influența indiferent de calitatea pe care o aveți pentru a da tot ce puteți ca să votăm masiv Iohannis. Sunați la rude, la prieteni, explicați-le ce se întâmplă și ajutații să înțeleagă că nu avem nevoie de un nou Ion Iliescu. Și Ponta nu este un nou Ion Iliescu. Este mult mai periculos. Iliescu a fost „sărac și cinstit”, era mai decent și mai rezervat, cel puțin i-a făcut pe cei mai mulți să creadă asta. Ponta este dovedit hoț și mincinos. Iliescu era bătrân și fără prea mult dor de răzbunare, pe când Ponta este tânăr și cu multă sete de sânge.

Ar fi o ipocrizie din partea mea în calitate de lider creștin să vă spun că nu este o mare diferență între a vota Ponta sau Iohanis. Nu, nu e tot una. Vom asista la 5 ani de neputință. Cinci ani de poante și pontisme. Acum e timpul să spunem lucrurilor pe nume în mod responsabil: Nu votați Ponta. Nu avem nevoie de încă 5 ani în care trebuie să îndurăm un regim (spuneți-i cum vreți voi) și să ne dorim (și să ne rugăm) în tot timpul ăsta să îl schimbăm și să ne vină din nou rândul peste 5 ani. Nu îmi doresc să avem regretul că am fi putut schimba ceva și nu am făcut-o.

Nu vă mai rugați pentru țară, dacă îl votați pe Ponta. Dacă evreii din timpul lui Isus puteau să aleagă, credeți că l-ar fi ales pe Irod ca rege? Sunt sigur că nu. Dacă ar fi putut scăpa de dominația romană ce credeți că ar fi făcut? Ar fi ales să scape. Vă întreb și eu: Dacă putem scăpa de comuniști și neocomuniști și o punem face prin vot, ce ar trebui să facem? Să votăm anti-Ponta. Noi putem alege asta.

Eu am văzut Sibiul și mi-a plăcut. Arată ca un oraș care face cinste României. Cine a fost credincios în lucrurile mici va fi credincios și în lucrurile mari, spune Scriptura. Cine a făcut treabă la Sibiu, face treabă și la conducerea țării. Cine nu a fost controlat și manipulat la Sibiu, nu va fi controlat și manipulat nici în fruntea țării. Asta este logica mea și e o logică biblică. Este argumentul lui Isus.

Nu mai clamați că vreți schimbarea dacă votați pentru Ponta. Semănați cu personajele din Caragiale, care vor schimbarea „pe ici pe colo”. Și nu mi-o luați în nume de rău, nu vreau să jignesc pe nimeni spunând asta, dar vreau să vă spun că nu mai e timpul să ezităm. Nu, avem nevoie de o schimbare în punctul esențial: Ponta trebuie să dispară împreună cu toată suita din spatele lui care au pe mâini sângele vărsat în mineriade și nu numai… Acești oameni ar trebui să aibă pe conștiință toate dramele și lacrimile din România care nu oferă șansa la viitor, la prosperitate, la o viață normală. Gândește-te doar la lacrimile și suspinele copiilor celor care au plecat să își câștige pâinea în altă țară. Ăsta este blestem, nu binecuvântare. Pustiirea țării acesteia este o dovadă că ne-am îndepărtat de Dumnezeu care ne cere să facem dreptate, să apărăm pricina orfanului și a văduvei. Ne-am îndepărtat prin tăcere, prin lașitate, prin conformism, prin omisiune…

Asta au făcut politicienii din noi: ne-au făcut să credem că nu avem putere, că nu ne putem uni, că nu putem vedea corupția, iar dacă o vedem să ne fie frică să o combatem. Ne-au furat viitorul. Ne-au furat curajul de a vorbi. Ne-au adus la blazare. Acum este timpul să facem ceva concret. Trebuie să votați pentru viitorul copiilor voștri. Trebuie să câștigăm lupta asta pentru ei. Ceea ne nu au reușit părinții noștri trebuie să reușim noi. Ezitarea lor a devenit povara noastră. Acum este rândul nostru. Nu, nu e momentul să așteptăm, să lăsăm să vedem ce se întâmplă… Nu. Suntem responsabili. Oare tăcând facem noi dreptate?

Trebuie schimbat un singur lucru odată, iar acum cel mai important lucru de schimbat este trimiterea acasă a lui Ponta. Nu vă fie milă de el. Nici lui nu îi este milă de voi. Acum trebuie să plece.

Sunt multe de făcut în România. Nu vă lăsați copleșiți de povara dezastrului care rămâne în urmă. Le vom face pe rând. Acum e nevoie de un gest simbolic, moral și practic. Nu știu care ar putea fi gestul prin care îți poți exercita influența, însă fă-o. Nu are rost regretul de mai târziul.