Care este cel mai mare dar dat omului de către Dumnezeu? Viaţa, libertatea, gândirea, uimirea, sensul, scopul, speranţa, dragostea… Dar există un „cel mai mare dar” cu adevărat? Şi, dacă există, de ce trebuie neapărat să-l numim? Doar pentru a-l folosi ca pivot al unei ierarhizări? Şi apoi, prin subiectivitatea care ne caracterizează, vom considera mai multe daruri ca având statutul de „cel mai…” Şi dacă sunt darurile lui Dumnezeu, de ce trebuie să le analizez, să le ierarhizez, să le pătrund cu mintea mea nemulţumită, în loc să le folosesc şi să mă bucur de ele?
Cu sau fără voia lui, omul a creat o istorie care îl descrie. De-a lungul vieţii lui, omul a experimentat zâmbetul şi lacrima, curajul şi teama, dragostea şi ura, siguranţa şi neliniştea, sănătatea şi suferinţa, pacea şi lupta, sărăcia şi bogăţia, libertatea şi robia, cunoaşterea şi dezinformarea. Toate acestea au constituit o permanentă provocare pentru îmbogăţirea bagajului său informaţional şi relaţional moştenit de la părinţi. Putem numi această provocare care-l confruntă pe om căutare. Dorinţa omului de semnificaţie, schimbare şi nou, a impus căutarea drept o constantă a existenţei lui. Continuă lectura
Valentin Dedu 