Latinii înţelegeau prin toleranţă capacitatea de „a suporta”, „a îndura”, „a rezista”. Sensul cel mai potrivit ar fi: „a suporta în tăcere”. Toleranţa este atitudinea legitimată social, o datorie opresivă moral, care nu este însuşită din convingere sau plăcere; ba mai mult, te supune unor eforturi peste dispoziţia uzuală, peste disponibilitatea obişnuită. În accepţia comună, toleranţa semnifică, în primul rând, „indulgenţă”, „îngăduinţă”, „răbdare”.
Omenirea a avut nevoie de „Declaraţia Drepturilor Omului” ca să statornicească dreptul la opinie, religie, educaţie, muncă… A fost nevoie de „Legea Drepturilor Civile” şi de acţiunea militantă a lui Martin Luther King pentru a elimina atitudinile de rasism şi ură de clasă, în cea mai democratică şi liberă ţară din lume la data respectivă (1969). Continuă lectura
Valentin Dedu 