Pastorul perfect

El este întotdeauna potrivit în predicile și rugăciunile lui publice; nici prea lung, nici prea scurt.
El nu uită nimic din ceea ce trebuie să își aducă aminte și nu își aduce aminte nimic din ceea ce trebuie să uite.
El știe exact când trebuie să vorbească și când trebuie să rămână tăcut.
El știe ce întrebări să pună și mai ales ce să nu aducă în discuție.
El este întotdeauna adecvat emoțional cu situația în care se află. Râde și plânge când trebuie, cât trebuie.
Este întotdeauna bine pregătit pentru slujirea lui, are întotdeauna starea de spirit potrivită și este catalizatorul întregii atmosfere în care el slujește.
Predicile lui sunt întotdeauna bine pregătite și comunicate cu mult har.
El este suficient de bine educat ca să fie profesor universitar, dar și suficient de curios și smerit ca să nu deranjeze pe nimeni cu educația lui.
Nu are niciodată probleme financiare. Reușește întotdeauna să trăiască o viață exemplară și confortabilă cu venitul lui micuț.
El nu se ceartă și este întotdeauna elegant și amabil.
Este un vizitatori ideal.
Soția lui este fără reproș, iar copiii lor sunt asemenea lor.
Teologia lui este suficient de echilibrată, astfel încât să fie pe placul conservatorilor, dar și progresistă ca să satisfacă pe cei care sunt atrași de nou.
Nu are nicio dificultate, sau cel puțin nu o arată.
Este fericit să ajungă la orice întâlnire și eveniment, nu întârzie niciodată și are timp pentru toți.
Este întotdeauna gata să se sacrifice pe sine pentru binele tuturor.

Probabil că omul acesta despre care vorbim nu s-a născut încă. Așteptările obișnuite ale unei bisericii locale față de pastorul său constituie o presiune psihologică permanentă, atât pentru pastor, cât și pentru familia lui. Totuși, chemarea de a fi pastor este una dintre cele mai mari chemări care există în lume.

(Traducere și adaptare de Valentin Dedu după Gospel Herald, ianuarie 1947)