Fă din visul tău un drum


Prietenul meu, Cristi Galea a semnalat ieri (18.05.2016) pe Facebook melodia asta și am fost plăcut surprins. Am primit mai mult decât mă așteptam. Imediat am fost atras de text. După ce am ascultat-o, am simțit nevoia să dau replay. Felicitări Pumn de Țărână pentru melodie și în principal pentru text.

M-am oprit să scriu aceste rânduri pentru că merită să semnalez câteva lucruri pe care le citesc eu în rândurile și printre rândurile acestei melodii.

Îmi place și melodia și ritmul, însă prin text cred că reușește să transmită un mesaj unic, sau cel puțin nu în direcția discursului public dominant, iar acest lucru trebuie interpretat drept un semn de sfidare inteligentă.

 

Nu faceți din modă un instrument de tortură.

Beau cafea cu zahăr mult… Păi… în lumea în care se tot promovează diete și abținerea de la dulciuri, mâncare selectivă…, etc, Pumn de Țărână parcă spune: „Măi oamenilor, am și eu o plăcere și țin la ea.” „Mai lăsă-mă cu textele astea despre nutriție și sănătate. Nu mă ajută, ba chiar mă scot de pe traiectoria mea.”

 

S-a pierdut sensul prieteniei. Îl declar nul.

Trăim într-o lume ipocrită în care toți zâmbim și suntem prieteni, însă în această lume s-a pierdut chiar sensul prieteniei adevărate. Avem sute de prieteni pe Facebook și nimeni nu ne sună sau vizitează de ziua noastră de naștere. (Toți nu înseamnă toți, ci cei mai mulți, iar nimeni nu însemnă nimeni, ci tot cei mai mulți. – comentariu pentru scrupuloși)

Am colegi interesați de mine, recunosc. Mă salută și mă întreabă: Ce-am făcut? Pe unde-am fost?  

Oameni sunt interesați de noi așa cum suntem noi interesați de știrile de la TV. Sunt bune, informative, îmi ocupă plăcut tipul mort, dar cam atât, să nu mă afecteze. La fel și cu prietenii ăștia interesați de mine: le plac micile mondenități și dacă eu pot oferi câteva sunt fericiți. E ca și cum ar spune: „Hai, întreține atmosfera…” „Ești popular.” „Râdem împreună…” „Mai treci pe al noi…” Și zâmbetul ne îngheață pe buze când ne dăm seama că nu le pasă deloc de noi, ci doar de nevoia lor de entertainment. Dar ce se ascunde în sufletul meu, dar valoarea mea ca om, dar talentul meu interesează pe cineva, dar visurile mele ce se întâmplă cu ele?

 

Cuvintele goale nu mă încurajează.

Eminescu le spunea Criticilor lui:

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Pumn de Țărână pare să ne spună: E ușor să ții discursuri care sună bine, dar care nu hrănesc. „Trebuie să crezi în tine, să fii optimist și să ai un vis în viață…” nu sunt, de multe ori, decât cuvinte goale. Le auzim mereu, însă nu prea reușim să le aplicăm, să le trăim. Oare de ce? Prin această aluzie aparent nevinovată, clipul pune întregul discurs despre dezvoltare personală sub semnul îndoielii. Observ o subtilitate care trebuie scoasă la lumină: Cât de mult mă ajută discursurile astea motivaționale? Mai mult mă încurcă. Mi se prezintă tot felul de rețete care nu prea se potrivesc în cazul meu, și al tău, și al multora. Da, sună bine, dar pică la proba practică. Iar ceea ce contrariază și mai tare, și este surprins în videoclip, este motivația din spatele acestui tip de discurs: că ascund interese corporatiste, că trebuie să fim productivi, să ne gestionăm bine timpul, că trebuie să ne dezvoltăm potențialul pentru a face bani pentru cei care știu să profite de performanțele noastre…

 

Totuși, un experiment social este atractiv.

Lumea în care trăim încurajează tipul de experiență care se prezintă drept experiment social. Suntem invadați de ele pe Facebook. Joacă rol de știință empirică. I-ați văzut pe cei care dau persoanelor fără adăpost și le filmează reacțiile, cei are se fac că scapă un portofel plin cu bani pentru a vedea reacția celor care îl găsesc, cei care participă la un Reality Show și așa mai departe. Întreaga viață este prezentată ca un experiment social. Este moda experimentelor sociale. Unii fac înconjurul lumii pe bicicletă, alții traversează un continent înfruntând tot felul de pericole numai că așa li s-a pus lor pata (Vezi filmul Wild, 2014).

Pumn de Țărână își asumă acest aer de experiment social: „Să închiriez o rulotă pentru o lună” și să mă las purtat de „dorul de ducă”.

Aparent sloganul ar fi: Când viața nu e atractivă, fă din ea un experiment social.

 

E mai bine să faci ceva decât să aștepți.

Oare cât să stai să meditezi sub clar de lună… Acest vers ascunde un pic de ironie și poate puțină furie. Am stat prea mult, am așteptat prea mult, ar fi timpul să fac ceva.

Să meditezi… Sunt momente când meditația devine povară. Meditezi prea mult sau prea puțin sau probabil că meditația în sine nu este de ajuns.

Sub clar de lună… E noapte (în viața mea) și totuși am un pic de lumină. Sunt în mulțime și totuși singur. Nu știu ce să fac și totuși am un vis ascuns în inimă…

Aceste versuri vorbesc și despre faptul că uneori nu ne găsim locul, nu ne înțelegem pe noi înșine și ne simțim singuri și obosiți de inginerii care șurubăresc prin sufletele noastre. „Lasă-mă așa stricat cum sunt. Nu am nevoie de nimeni ca să îmi repete că am probleme. Știu asta foarte bine.” „Dar de ce soluția ta ar fi bună pentru mine? Las’ că îmi găsesc singur soluția.”

 

Nu aștepta ca altcineva să facă pentru tine ceea ce poți face tu.

Să aștepți că poate o stea are ceva să îți spună… Probabil este o aluzie la Dumnezeu. Autorul e creștin și ne putem aștepta la asta, însă textul să potrivește mai mult cu spiritul românului care stă „sub clar de lună” ca cineva să îl observe, să îl bage în seamă și să îi recunoască întreaga lui valoare. Însă este clar (nu clar de lună) că acest lucru nu prea se întâmplă și o să fim obosiți de speranța că într-o zi ceva miraculos se va întâmpla. De aceea soluția: mișcă ceva, chiar și ceva straniu e mai bun decât sfânta noastră înțepenire.

Cine poate fi, totuși, acel „cineva”? Cineva care să te vadă așa cum ești și să te accepte, cineva care să vadă în tine mai mult decât vezi tu și să te pună în valoare, cineva care să te susțină și să îți vrea binele fără să te invidieze, cineva care să te respecte și să te iubească autentic… Ceri prea mult de la viață? Probabil. Dar cine a pus în noi aceste dorințe? Cine este acel cineva? Preceptul biblic „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39) se aplică în acest context. Acel cineva ești tu, mai întâi pentru tine și apoi pentru altul. Și fără îndoială, acel cineva este Dumnezeu, dacă îl cunoști. Și dacă vor fi în lumea asta, în afară de tine și Dumnezeu, unul sau doi oameni care vor întruchipa pe acel „cineva” ești un om fericit. Dar nu le putem avea pe toate odată.

 

Nu vreau să fiu instrumentul nimănui. Vreau să am inima cu mine în tot ceea ce fac.  

Dacă mă întrebi direct: Mie nu-mi arde de miting, când mă arde soarele vreau să mergem după feeling. Artistul arată o caracteristică a românului patriot: „Nu vreau să ți se pară ciudat, dar dacă mă codesc înseamnă că nu îmi place. Dacă nu îți spun verde în față ce cred este pentru că nu vreau să te jignesc. Dar dacă insiști…

 

Cum poți ajuta pe cineva să își regleze busola? Împrumută-i o rulotă… sau cumpără-i un bilet de concediu.

Îți împrumut rulota pentru o lună… „Nu știu cum să te ajut, dar du-te și regăsește-te într-o călătorie… De prea mult timp nu arăți bine. Trebuie să te repari. Ia rulota și te du. Și nu te întoarce până nu ești cu zâmbetul pe față. Nu te mai întoarce la fel.” Este un alt mod de a ajuta. Te ajut să te ajuți.

Am dor de ducă… vorbește despre sentimentul teribil al inutilității, al neîmplinirii, al pierderii scopului sau pur și simplu o oboseală cronică care se cere tratată. Rutina, bat-o vina. Sentimentul împlinirii personale la un moment dat nu este dat de ceea ce faci, ci de ceea ce nu ai avut curaj să faci sau de drumul pe care îl eviți și știi că trebuia să îl urmezi.

 

 

Drumul autenticității e greu și prezintă riscuri.

Nu sunt eu 100%. E mai ușor să porți măști sociale și să îndeplinești așteptările altora decât să fii tu însuți. Să fi tu înseamnă să plătești un preț mare pentru propria libertate, un preț care se plătește din nou și din nou… Și uneori te întrebi dacă merită. E mai ușor să spui ce se așteaptă de la tine… E mai adecvat. Dovedești că ești adaptat social.

Isus spune: Cine vrea să mă urmeze să se lepede de sine: Care „sine”? Nu știu. Discuția ar putea fi lungă, însă, un lucru este clar, să ne lepădăm de sinele social, sinele cu care ne-am pricopsit din contactul cu cultura… Pumn de Țărână ne spune că drumul autenticității personale începe cu recunoașterea alterității și adausului social.

 

Visul este un drum.

Ia-ți un vis și fă-ți din el un drum. Până la urmă ăsta e mesajul. Nimic nu are sens pe termen lung dacă nu îți asumi propriul vis. Ia-ți visul acela prăfuit și fă din el un proiect… Visul este un drum. A nu realiza un vis e una, dar a nu merge pe drumul trasat de visul tău e cu totul alta. A nu purcede pe drumul care duce la împlinirea visului tău înseamnă înaltă trădare față de tine însuți.

 

Să îmi fie iertată îndrăzneala de a sparge textul acesta. Uneori simt nevoia să fac asta. Dar din dorința de a arăta frumusețea și bogăția textului, interpretul nu face altceva decât să îl altereze. Nu am avut intenția să diluez cu nimic farmecul textului sau al melodiei, ci doar să îl pun în lumină și să arăt ce poate însemna el pentru mine.

Probabil că ce-am făcut eu aici seamănă cu încercarea de a explica un banc. Dacă oamenii nu râd atunci când este spus bancul, degeaba încerci să îl explici după aceea. Unele lucruri trebuie lăsate ascunse și neexplicate. Așa facem noi, pastorii, și cu textele biblice, le furăm farmecul. Dar ne asumăm acest rol pentru că avem impresia că ceva în plus poate fi spus.

Dacă cel care a scris textul melodiei nici măcar nu s-a gândit la lucrurile pe care eu le exprim aici, înseamnă că și-a îndeplinit rolul creativ. Rolul artistului este acela de a crea și de a lăsa liber obiectul creației sale ca ceilalți să îl recepteze cum cred ei de cuviință în funcție de trăirile, experiențele, dorințele și visurile lor.

 

P.S. Acest text nu este un advertorial. El a fost scris din proprie inițiativă, dar recomand cu încredere Pumn de Țărână.

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/pumndetaranaofficial/

Canalul de Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgBDKsXle23vZjmkb7J7GOw

Evenimentul de lansare al noului album: Eu sunt Litera: https://www.facebook.com/events/591244474370808/

Nu renunța la ce este prețios – Psalmul 137 parafrazat


În momentele de criză ale vieţii, pe lângă confuzie şi dezamăgire, vine şi un moment de evaluare, claritate şi discernământ. Sunt momente în care laşi totul baltă şi nu mai ai chef de nimic. Îţi aduci aminte de zilele bune, de clipele frumoase, de bucuriile trăite şi de succesele trecute, însă comparând lucrurile, îţi spui că gloria de odinioară nu va mai fi atinsă, bucuria de altădată nu va mai fi trăită şi succesul din trecut nu se va mai arăta. Prezentul nu te entuziasmează, nu mai vezi nicio cale de ieşire, parcă totul s-a prăbuşit şi nu ţi-a mai rămas nimic… nimic de făcut, nimic de spus, nimic de apărat, nimic de dat. Este un timp al plângerii şi al tânguielii, un timp al durerii şi al pocăinţei, un timp al meditării la ceea ce a fost, la ceea ce este şi la ceea ce nu va mai fi.

Citește în continuare

Psalmul 91 – parafrazat în limbaj contemporan


Binecuvântarea şi protecţia lui Dumnezeu sunt disponibile pentru fiecare persoană care crede în Dumnezeu, însă ele se manifestă numai în viaţa celui care le declară peste viaţa lui. Acesta face din Dumnezeu sursa vieţii lui!

Da, Dumnezeu te scapă de capcanele vieţii şi de presiunea adusă de situaţiile de criză; El îţi va da odihnă în momentele de stres, şi pace în locul îngrijorării.

Dumnezeu îţi va da o soluţie chiar şi atunci când, logic, nu se mai poate face nimic. El garantează acest lucru, iar experienţa ta va fi o confirmare că El nu Îşi retrage Cuvântul.

Nu trebuie să te temi:

Nici de faliment, inflaţie sau de căderea bursei,

Nici de fluctuaţiile pieţei sau datoriile la bancă,

Nici de termenele-limită,

Nici de sesiuni de examene,

Nici de şomaj, boli sau viruşi de tot felul,

Nici de încălzirea globală, nici de terorism.

Vei putea vedea minuni… chiar dacă 100 de persoane dintre cele pe care le cunoşti se zbat în tot felul de probleme, şi alte mii de oameni despre care afli la ştiri nu reuşesc să se bucure de viaţă, tu vei reuşi. Nu vei suporta viaţa, ci o vei trăi din plin!

Nu ai nevoie de gardă de corp, nici de psiholog personal, nici de programe de divertisment, nici de terapii de relaxare, ci favoarea lui Dumnezeu îţi este de ajuns.

Dumnezeu te va feri de oameni răi şi vicleni şi îţi va da prieteni care te vor sprijini în clipele grele, mentori care te vor sfătui şi consilieri care te vor încuraja. Cu ajutorul lor, vei putea să întâmpini provocări mari, să păşeşti pe căi pe care nu ai visat niciodată că vei ajunge.

Dumnezeu se uită la tine şi la viitorul tău. El investeşte în tine azi, ştiind ce vei fi mâine. El vede trecutul, prezentul şi viitorul tău, de aceea fii convins că Dumnezeu nu Se aşteaptă să fii altul ca să te iubească. El a decis să te iubească necondiţionat, să îţi răspundă la rugăciuni, să te protejeze şi să îţi dea succes.

Ceea ce vei face motivat de dragoste şi potrivit cu caracterul lui Dumnezeu va dăinui. Totuşi, semnificaţia vieţii tale se bazează nu pe ceea ce faci tu pentru Dumnezeu, ci pe ceea ce a făcut El pentru tine. El este pentru tine, în tine, cu tine în orice circumstanţă! Dorinţa Lui cea mai mare este să fii împlinit în El, cu El, de El…

Cu Dumnezeu ai totul: viaţă, fericire, succes, protecţie, sănătate… Şi asta nu pe termen scurt, ci pentru toată viaţa!

 

Psalmul 91

  1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
  2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
  3. Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
  4. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
  5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
  6. nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
  7. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
  8. Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
  9. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
  10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
  11. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
  12. şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
  13. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –
  14. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
  15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
  16. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

Cum să citești Biblia într-un mod practic?


Abordarea practică a Bibliei presupune legarea Scripturii de viața personală. Biblia poate fi citită în diverse abordări, însă abordarea practică presupune să îți pui întrebări în timpul studiului Scripturii astfel încât să poți identifica acele adevăruri care te pot încuraja și pe care le poți aplica în viața de zi cu zi.

Nu vreau să intru în detalii aici, ci vreau doar să ofer câteva întrebări care te pot ajuta în abordarea oricărui text din Scriptură, astfel încât să surprinzi principii care pot fi aplicate în viața de zi cu zi, în orice loc, de orice om.

Dacă citești Biblia ca să descoperi detaliile arheologice este una, dacă citești să descoperi principiile de viață este alta. Abordarea Bibliei într-un mod academic se face într-un anumit fel, abordarea practică are de-a face cu alte scopuri. Nu vreau să fac distincția între abordarea practică și abordarea teologică, pentru că abordarea teologică ar trebui să fie practică, iar abordarea practică trebuie să fie în același timp teologică.

Să vă dau câteva exemple, poate e mai ilustrativ:

De exemplu, cineva se întreba dacă Isus și Ioan Botezătorul s-au cunoscut în înainte de botezul în apă al Mântuitorului. Nu știu? De bun simț ar trebui să presupun că da. Erau veri, mamele lor se cunoșteau. Ce relevantă are? Cu ce mă ajută? Faptul acesta în perspectiva prietenului meu ar însemna diminuarea revelației pe care o proclamă Ioan. Eu nu cred asta. Revelația nu este cu nimic mai mică, chiar dacă s-au cunoscut anterior, poate chiar asta o face să fie mai autentică. I-am spus atunci: Nu e mai bine să te întrebi ce putem învăța de la Ioan Botezătorul? (abordarea practică)

Sau altcineva mă întreba în ce zi a fost dus Isus l-a Templu. (Nu știu ce fel de abordare e asta ca să te oprești într-un detaliu și să nu mergi mai departe pentru că îți dă bătăi de cap o chestiune. Poate abordarea chițibușarului.) Voia să mă prindă în offside. El a pus cap la cap niște versete și mi-a spus că nu în a opta zi a fost dus Isus la Templu, așa cum am fost eu tentat să spun, ci luând în considerare pasajul din Luca 2:21-23 și cel din Levitic 12:2-4, Isus a fost dus la templu în ziua treizeci și treia. Bine, i-am spus eu și cu ce te ajută aceste detaliu remarcabil? Cum a îmbunătățit viața ta de rugăciune? Cum a influențat relația ta cu oamenii? Nu spun că abordările acestea sunt inutile, însă cred că scopul Bibliei este altul: acela de al cunoaște pe Hristos, de a fi mântuiți prin credință și de a deveni oameni destoinici pentru Dumnezeu (2 Timotei 3:15-17)

… cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:15-17)

Potrivit acestor versete cunoașterea Scripturii are de-a face cu câteva scopuri:

  • Căpătarea înțelepciuni.
  • Mântuirea în Hristos Isus.
  • Creșterea credinței.
  • Cunoașterea lui Hristos.
  • Formarea personală: caracter, conduită, comportament.
  • Dezvoltarea ca om al lui Dumnezeu.

Urmărirea scopurilor de genul acesta înseamnă o abordare practică a Scripturii.

Vă propun câteva întrebări pentru studiul practic al Scripturii. Ele pot fi folosite de oricine, atât în studiul individual, cât și în abordarea publică a unui text în grupul mic sau chiar și atunci când trebuie să pregătești o predică sau un discurs. (Aș putea sugera că aceste întrebări pot fi aplicate și la alte tipuri de texte și/sau pentru înțelegerea unor evenimente din viața noastră.)

  1. Ce putem învăța din acest pasaj?
  2. Cum putem aplica adevărurile acestui pasaj?
  3. Ce anume îți place?
  4. Care sunt lucrurile surprinzătoare în text?
  5. Care sunt lucrurile care se văd în context? (lucrurile evidente, generale – abordare panoramică).
  6. Ce se repetă în text? Ce se accentuează în text?
  7. Ce te încurajează în text?
  8. Ce e nou pentru tine?
  9. Găsești vreo legătură între ceea ce descrie textul și viața ta?
  10. Ce îți dă bătăi de cap? Ce nu înțelegi în text? Întrebări. Nelămuriri. Paradoxuri. Expresii ciudate. Evenimente neobișnuite.
  11. Cum ai putea să folosești ideile textului pentru a le transforma într-o rugăciune personală? Pentru tine, pentru biserică, pentru cineva drag…
  12. Ai un exemplu din viața ta care să ilustreze ceea ce s-a întâmplat în text sau o idee descrisă în text?
  13. Rezumatul. Comprimăm textul într-o idee. Încearcă să găsești o formulare principială, memorabilă.
  14. Cum pot să dai mai departe mesajul textului? Ce i-ai spune unui prieten necreștin? Dar unei mame? Dar unui copil? Dar unui profesor? Dar unui muncitor cu ziua?

După cum vedeți textul biblic este deschis pentru orice om care se apropie cu dorința de a învăța. Cu puțin efort putem trece de ce se vede la prima privire și putem scoate din text comori reale pentru viața noastră.

Alege să crezi în Dragoste


 

Isus a venit în lumea noastră ca răspuns la chemarea Tatălui. Isus și-a asumat misiunea pe care a primit-o și a dus-o până la capăt. Înainte ca oricine dintre noi să fie sigur, El a fost singur; înainte ca oricare dintre noi să fie criticat, el a fost criticat; înainte ca oricine dintre noi să fie respins, El a fost respins. Vulnerabil, părăsit de oameni, om al durerii… Cunoști povestea. Te descrie? Ești obișnuit cu critica? Vrei să faci bine și ai parte de rezistență? Vrei să binecuvântezi pe alții și ai parte de respingere? Te întrebi de ce este atât de greu, de ce trebuie să te zbați…?

Isus a ales să aibă încredere în puterea dragostei de a cuceri, de a atrage și de a birui. Da, oamenii nu au înțeles dragostea lui Dumnezeu în Hristos, dar asta nu a făcut ca aceasta să scadă sau să fie mai puțin eficientă. Dragostea a învins până la urmă. Unii aleg să creadă în putere, în luptă directă, în cucerire persuasivă, în publicitate, mass media, în influență, în relații privilegiate în bogăție, în funcții, în succes. Isus a ales simplu: dragostea învinge totul. Pavel a înțeles asta. Petru a fost testat în acest domeniu (Ioan 21) pentru că trebuia să înțeleagă că misiunea Lui este misiunea dragostei, a unei dragoste curate. Isus pare să îi spună lui Petru: Dragostea ta este mai importantă decât da-ul tău. Dacă ai răspuns da, ține minte că oameni au nevoie nu de dedicarea ta rece pentru salvarea lor, ci de dragostea ta. Și da, oamenii nu sunt vrednici de iubire, dar Isus este. Și din iubirea pentru El poți să faci lucrurile cu dragoste.

Dragostea nu te lasă să te complaci în ignoranță. Dragostea te obligă, dragostea te motivează, nu te lasă să faci greșeli mari, nu te lasă să disprețuiești sau să distrugi pe alții sau să stai prea mult deoparte. Dragostea e adevărata misiune. Dar cine iubește dezinteresat? Cine iubește din fire? Cine nu trebuie să se lupte, să sufere, să se roage, să caute să iubească cu adevărat? Dragostea şi natura umană nu prea au nimic în comun. Dragostea şi adevărul, da. Dragostea şi fapta, de asemenea stau foarte bine împreună şi nu prea pot sta despărțite. Dragostea trece dincolo de confort, dincolo de declarații şi de sentimente. Dragostea face. Dragostea își asumă angajamente. Dragostea sacrifică şi își asumă riscuri. Dragostea vindecă. Dragostea hrănește. Dragostea oferă căldură. Dragostea pune lucrurile la locurile lor. Poți să faci orice faptă bună vrei tu, dacă ai pierdut dragostea ai pierdut totul. Mai citește o dată 1 Corintieni 13 și îți vei da seama că poți să faci sacrificii mari fără dragoste, că poți să clădești imperii fără dragoste, că poți să faci acte de caritate fără dragoste, că poți să îi câștigi pe alții și să te pierzi pe tine. De aceea, îndemnul de a te întoarce din nou la dragoste este important.

Nașterea lui Isus în vulnerabilitate și umilință vorbește despre o caracteristică uitată a dragostei: dragostea se face slabă pe sine ca să câștige, dragostea așteaptă, dragostea își asumă riscuri, riscul de a nu fi înțeleasă și de a nu fi primită și totuși, dragostea nu renunță să fie dragoste.

Asemenea lui Isus, asumă-ți misiunea dragostei de la început până la sfârșit. Nu trece peste etape. Isus și-a asumat și ieslea, și Egiptul, și Nazaretul și pustia, și Golgota… Isus a început în iesle și a finalizat la Cruce.

Alege să crezi în Dragoste.

Limitările pot fi bune


Putem să gândim diferit despre limitări? Putem vedea lucrurile care ne împiedică drept o invitație la autodepășite? Poate că una dintre limitările tale este cel mai bun lucru care ți s-a întâmplat. Ai avut o asemenea experiență? Discursul – Embrace_the_shake – vorbește chiar despre asta.

Sunt provocat și totodată contrariat de acest subiect. Dacă ceea ce am fost învățat să urăsc ar trebui să învăț să iubesc? Dacă ceea ce am considerat neplăcut ar trebui să reevaluez și să îmi dau seama că are un alt gust decât cel pe care l-am gândit eu sau dacă nu, să mă străduiesc să îi dau un alt gust?

Poate că limitările tale sunt locul cel mai bun din care poți începe să creezi. Poate că limitările tale sunt semnele care strigă la tine să cauți soluții, atât pentru tine cât și pentru alții. Poate că limitările sunt locul din care poți să faci ceva nou. Poate că limitările nu sunt un lucru rușinos sau rău în sine, ci doar sunt și pot și trebuie depășite sau și mai interesant, convertite.  Poate că limitările sunt daruri divine ascunse în cutii vechi și urât mirositoare pe care unii nu le descoperă niciodată în viață, însă unii fac lucrul acesta. Limitările pot și trebuie convertite în oportunități.

Poate că lipsa banilor, sau a resurselor, sau a relațiilor, sau a talentelor necesare realizării visului tău, te fac să te simți limitat. Ce faci atunci? Convertești limitările sau adaptezi visul? Până la urmă limitările care ne opresc cu adevărat nu sunt faptele obiective ale realității, ci cele interioare, adică în modul în care vedem viața: Cât de mult ne frică de nou? De eșec? De părerile oamenilor? De ridicol? Ce ar fi să dansăm cu frica și să facem din ea un partener. Dacă tot nu putem scăpa de ea, hai să o facem să tacă, sau să-i dăm ocazia să se ascundă. Frica nu dispare atunci când ești curajos sau atunci când îți urmezi visul, ci doar se ascunde. Ea este tot acolo, doar că nu mai contează. Și ceilalți oameni simt la fel ca tine. Și ei se tem. Și ei au limite. Însă diferența o face modul în care știm convertim limitările și să facem frica să se ascundă. De fapt, nu ar trebui să vorbim nici măcar de „diferența” dintre unii și alții. E vorba despre mine și e vorba despre tine. Nu eu comparativ cu tine. Nici despre tine comparativ cu mine. Nu trebuie să ne comparam, nici să concurăm, ci fiecare să ne autodepășim. Fiecare să îl lăsăm în urmă pe cel de acum un an…

Nu există, nu a existat și nu va exista mediu ideal. Există, chipurile, un mediu mai bun pentru alții, dar pentru tine mediul pare neprielnic. Dar același lucru este valabil și pentru ceilalți oameni. Da, sunt unii privilegiați ai sorții, cei care au părinți bogați sau au moștenit niște averi, însă cei mai mulți nu au aceste lucruri. De ce trebuie să cauți scuze de fiecare dată. Și pentru prietenii tăi realitatea e dificilă. Nimic în lumea asta nu garantează nimic, mai ales în domeniul creativ – indiferent de forma ei.

Pot să spun simplu… „Depășește-ți limitele.”, dar astea sunt doar două cuvinte care nu înseamnă prea mult, este un îndemn, pot fi un slogan sau niște caractere aruncate pe hârtie fără sens.

Povestea acestui artist care a reușit să se reinventeze și să facă artă acolo unde alții văd numai nimicuri este o artă în sine. Ce ușor și frumos vorbim și scriem despre alții. Ce zici de tine? Ce poți face tu? Ce poți face azi ca să depășești unele dintre limitările lumii tale? Cum poți să fii mai aproape de visul tău? Cum poți să scapi de scuze? Cum poți să scapi de acuze? Cum poți să scapi de vinovații fără nume din sistemul social? Cum poți să faci totuși ceva care să conteze…? Care să conteze pentru tine în primul rând și pentru alții după acea și, mi-ar plăcea să cred, pentru Dumnezeu. Dar Dumnezeu se descurcă foarte bine și fără scrisul meu și fără eforturile mele, totuși încerc să pun în valoare ceva ce El mi-a dat. Da mi-a dat multe daruri îngropate în propriile limite. Sau cred că m-am grăbit…, mi-a dat puține. Dar ce contează. Puțin, mic, mult sau mare…, sunt provocat (și cred eu, responsabil) să fac ceva cu ceea ce mi s-a dat. Ce faci cu ceea ce ai? Nu te mai gândi la ceea ce nu ai. Toți nu avem câte ceva. Tu ce dar ai? Ce ți-a mai rămas după ce realitatea te-a lovit în moalele capului? Gândește-te cu aplecare la Pilda Talanților (Matei 25:14-30). Pot să dau o grămadă de exemple despre asta, dar cea mai la îndemână este povestea lui Isus Hristos însuși, care deși nelimitat, s-a limitat pe Sine pentru a ne da o dovadă că limitele sunt reale, reale da, dar pot fi depășite sau poți face ceva în pofida lor sau ceva cu ele. Nu totdeauna limitele trebuie date la o parte, ci uneori chiar folosite, asemenea fotbalistului care știe să joace cu tușa sau să dea gol cu bara…

Ideea cu care eu am rămas din discursul lui Phil Hansen este că trebuie să experimentăm limitările ca să înțelegem ce înseamnă depășirea lor.

Ok, mă opresc aici. Vizionare plăcută. Sper că nu v-am luat plăcerea de a urmări discursul și de a vă face propriile notițe.

Cum să îţi creezi propriul plan devoţional?


„A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit, şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.“ (Marcu 1:35)

  1. Decide un timp.
  2. Decide un loc.
  3. Decide cât timp aloci.
  4. Decide o structură generală a timpului personal cu Dumnezeu.
  5. Folosește planul de citire a Bibliei.
  6. Petrece un timp în rugăciune.
  7. Pune timp şi pentru laudă şi închinare.
  8. Ţine un jurnal.
  9. Împărtăşeşte cu altcineva despre timpul tău cu Domnul…
  10. Fii flexibil şi fă anumite schimbări în planul tău când este nevoie.

Sugestii:

  • Ai nevoie de 21 de zile pentru a forma un obicei.
  • Roagă-te ca Dumnezeu să îţi dea dorinţă şi disciplină pentru a face acest lucru. Nu renunţa. Încet vei descoperi bucurie şi binecuvântare în timpul acesta.
  • Dacă eşti căsătorit gândeşte-te şi la un plan în care să îl implici și pe partenerul tău de viaţă…

Ce ai nevoie?

  • Biblie…
  • Un creion
  • Agendă sau un jurnal
  • Planul de citire al Bibliei
  • Un ghid biblic de studiu… (dicționar, meditații, devoțional, concordanță)
  • Un loc

Cum poţi să folosești Biblia ca pe o hrană spirituală?


Dumnezeu vorbește prin Biblie. Biblia este o hrană… Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”  (Matei 4:4)

Va prezint o înregistrare audio care răspunde acestei întrebări.


1. Fă un exercițiu de imaginație.
2. Citește cu voce tare.
3. Parafrazeză pasajul sau versetul.
4. Personalizează textul.
5. Roagă-te folosind pasajul biblic.
6. Practică adevărul biblic descoperit în text.
7. Pune întrebări.

Perseverența – un pas înainte în fiecare zi


Ce poți „citi” în acest videoclip? Iată câteva lucruri pe care le-am notat eu. Poate te ajută și pe tine.

  • Perseverența este calea sigură a succesului.
  • Excelența este o decizie pe care o iei în fiecare zi. Mediocritatea este și ea o decizie pe care o iei în fiecare zi.
  • Nici un lucru măreț nu se întâmplă peste noapte fără muncă și fără sacrificiu.
  • Prin exercițiu și determinare, în fiecare zi ești mai aproape de perfecțiune (Nadia).
  • Sunt greutăți care ne fac puternici și ne dau startul unei mari aventuri.
  • Nu înaintând mai repede, ci încetinind mai puțin decât ceilalți reușești. Lucrând din greu poți face asta.
  • Și tu poți. Și eu pot. Cel puțin poți și pot mai mult decât am realizat până azi.
  • Talentul nu este suficient. Lumea este plină de talente naufragiate. Talentul trebuie să fie inundat în perseverență.
  • Pasiunea și perseverența au multe în comun, cel puțin mai mult decât litera p.
  • E mai simplu să folosim exemplele din lumea sportului și să le considerăm valide, însă cât de aplicabile sunt în viață? Lumea sportului este o lume cu reguli, norme și ținte care pot fi vizualizate cu ușurință (nu și de respectat sau de atins cu aceeași ușurință). Regulile și condițiile sunt aceleași pentru toți. Nu același lucru se poate spune despre viața reală. Viața este imprevizibilă. Este plină de neașteptat, de nedreptate, de avantaje pentru unii și dezavantaje pentru alții. Cât de mult poate face diferența perseverența și pasiunea? Totuși eu cred că principiile enunțate sunt valabile și pentru viața reală. Eu cred că perseverența poate să bată imprevizibilul tiranic al vieții.

Dacă ți-a plăcut, nu uita să dai un share, follow sau să lași un comentariu. Multumesc.

Schimbă ritmul


Îmi plac interpretările ThePianoGuys. Sunt talentați, creativi și indrăzneți în abordarea lor. Am folosit videoclipul acesta pentru a arăta conflictul dintre vechi și nou, dintre previzibil și ingenios. Cineva spunea: Dacă o cale veche nu mai funționează trebuie să facem alta nouă. Dacă nu există o cale, o creăm. 

Ce putem învăța de la acest videoclip?

  • Trebuie schimbat ritmul ca să se întâmple ceva plăcut.
  • Ritmurile vechi sunt previzibile și plictisitoare.
  • Ritmurile vechi nu se antrenează și nu motivează pe nimeni.
  • Ritmurile noi sunt surprinzătoare.
  • Pentru a schimba ritmul, trebuie să îți asumi riscul de a fi criticat și respins.
  • Pentru a schimba ritmul, trebuie să deranjezi pe cineva sau să testezi limitele unei anumite tradiții.
  • Mulți îți vor mulțumi pentru că ai schimbat ritmul.
  • A schimba ritmul înseamnă să nu te lași purtat de normativ, de obișnuit, de banal și de mediocritate.
  • Uneori, schimbarea ritmului este doar în mintea noastră. Schimbarea nu este schimbare până când nu se schimbă ceva concret.

Mai sunt și alte lucruri pe care le-ai putea adăuga?