Lansare de carte – Învăț și tot învăț – de Cătălin Ciuculescu


Am bucuria să vă invit la o lansare de carte foarte specială pentru mine. Este vorba despre lansarea cărții Învăț și tot învăț de Cătălin Ciuculescu.

17493019_1777198352296833_2283756574044811689_o

Spun că este o lansare de carte specială pentru mine pentru că (1) am avut ocazia de a fi editorul cărții și (2) de a publica această carte la editura pe care am fondat-o, Kingdom Design. În același timp, (3) acest proiect mă aproprie de un scop asumat al vieții mele, acela de a-i ajuta pe câți mai mulți oameni, în special tineri creștini evanghelici să pășească cu încredere pe drumul scriiturii.

Continuă lectura

Lansare de carte Drumul schimbării – Valentin și Corina Dedu


Dragi prieteni,

Vă invităm la un eveniment special pentru mine și soția mea Corina, lansarea cărții Drumul schimbării. Am publicat trei cărți până acum, însă nu am avut nici un eveniment public de lansare de carte. Nici nu știu de ce. Mi-a lipsit contextul, poate resursele, poate curajul, poate toate acestea… Oricum…, acum avem plăcerea să vă invităm la prima lansare de carte, o carte care reunește texte dragi sufletului nostru. Ocazia ne este oferită de librăria PETRA, o nouă librărie creștină din Timișoara. Îi mulțumim lui Gabi Ciuciumiș pentru invitație.

Pentru mai multe detalii și discuții vă așteptăm pe pagina evenimentului

https://www.facebook.com/events/1216782528376740/ sau/și pe pagina de Facebook a librăriei Petra: https://www.facebook.com/libraria.petra

Așadar, luni 30 ianuarie, ora 17:30 ne vedem pe Bulevardul 16 decembrie 1989, nr 10, (în Piața Maria, lângă farmacia Sfânta Maria) la librăria PETRA.

A, era să uit. Cu ocazia lansării, cartea poate fi procurată la un preț special și, desigur, cu autograful și dedicația din partea noastră.

Vă așteptăm cu drag,

Corina și Valentin Dedu

lansare-event

SUMAR

Cartea „Drumul schimbării” reunește articole și eseuri pe care autorii le-au scris în diverse ocazii pentru anumite reviste creștine din țară și străinătate. Tema care se regăsește în toate aceste articole este schimbarea. Visul trebuie transformat într-un drum, iar drumul trebuie dus până la capăt. Este vorba despre o călătorie a schimbării, a provocării, a depășirii limitelor, a înfruntării propriilor frici, a testării identității, a acțiunii, a curajului și a perseverenței care frizează nebunia, dar până la urmă, este drumul fiecăruia intre noi, singurul drum care te poate salva de mediocritate, de compătimire, de văicăreala specific românească, de dezgust, de lacrimi inutile, de normalitatea absurdă.

„Drumul schimbării” nu este o carte despre schimbare în sine, ci despre motivație, despre dârzenie, despre valorile care te împuternicesc, despre forța interioară a spiritului, despre lupta de a fi tu însuți, despre dorința de a lăsa o urmă în lumea asta de piatră.

Succesul, adevăratul succes, este rezultatul unui proces, iar cea mai mare realizare a ta nu va fi nici destinația, nici călătoria fascinantă, ci tu însuți, cel care ai devenit în acest proces: mai puternic, mai răbdător, mai matur, mai spiritual, încrezător și curajos, bogat în amintiri prețioase, gata să inspiri și să îi ajuți pe alții să își urmeze propriul lor drum.

 

DESPRE AUTORI

Valentin și Corina Dedu locuiesc în Timișoara și au trei copii: Elisa, Elias și Eusebiu. Cei care le privesc viața pot vedea îi ei niște luptători, o familie care trăiește o aventură cu Dumnezeu.

Valentin Dedu este pastor, editor și autor. În 2016 și-a obținut doctoratul în Filosofie la Universitatea de Vest din Timișoara cu o teza pe Filosofia contemporană comparată aplicată în postmodernism. Este absolvent de Teologie, are un Master în Sociologie și un Master în Filosofie. A fondat și a condus o revistă creștină pentru viața de familie (Voia lui Dumnezeu în familie, 2005-2012). Este editorul unui volum colectiv și autorul a mai multe articole pe teme de viață creștină și familie. A publicat trei cărți: Îndrăznește să visezi (2007), Păcatul omiterii (2012) și În prezența Lui (2014).

Valentin este implicat în slujirea pastorală de peste cincisprezece ani și a participat la dezvoltarea de programe educaționale și de reintegrare socială. Îi place să lucreze cu oamenii și să participe la schimbarea pozitivă care se poate produce în viața lor prin Evanghelie.

Corina Dedu este licențiată în Psihologie (2008) a Facultății de Sociologie şi Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, are o formare în Consiliere Psihologică și este Formator acreditat în educația adulților. Domeniul de interes este consilierea psihologică pe baza principiilor creștine, consilierea de cuplu, consilierea femeilor și consilierea profesională. A scris mai multe articole pe teme de familie, relații de cuplu și dezvoltarea abilităților sociale.

 

CUMPĂRĂ CARTEA DRUMUL SCHIMBĂRII

Cartea poate fi comandată la următoarea adresă: https://goo.gl/Uhh3ge

În Timișoara cartea poate fi cumpărată de la

Librăria Petra – Bulevardul 16 decembrie 1989, nr 10.

Librăria Kerigma – Str. Gheorghe Doja, nr 12.

Librăria CLC –  Calea Aradului, nr. 17, Ap. 4.

Ce am învățat de la viață în anul 2016?


Este o întrebare simplă și provocatoare. Marile lecții ale vieții ne apar în față numai după ce ne uităm în oglinda retrovizoare. Îmi pun întrebarea acesta și caut câteva răspunsuri pentru mine. Probabil că dacă mi-aș fi pus întrebarea asta la mijlocul anului nu aș fi dat aceleași răspunsuri. Acestea sunt răspunsurile de azi.

 

Viața este frumoasă și pentru că este tot timpul surprinzătoare.

 

În perioadele cele mai grele și mai aglomerate se întâmplă cele mai mari și așteptate minuni, însă cel mai puțin celebrate. Învață să celebrezi fiecare moment al vieții, să înveți din toate și să fii recunoscător lui Dumnezeu chiar și atunci când inima nu se arată prea încântată să facă asta.   

 

Ce clădești cu migală ani de zile se poate dărâma într-o singură zi, totuși continuă să clădești.

 

Nu toate lucrurile reușesc dintr-o singură încercare. De fapt prea puține. Continuă să visezi, să muncești, să lupți, să investești în tine, să investești în alții, și la un moment dat se va rupe blestemul Meșterului Manole.

 

Când crezi că ești singur, mai uită-te odată în jurul tău. Încă mai este cineva alături de tine. Chiar dacă nu sunt cei pe care i-ai fi dorit sau cei la care te-ai fi așteptat, tot mai ai pe cine te baza. Dacă asta este adevărat pentru tine, înseamnă că ești bogat.

 

În mijlocul trădărilor, vei vedea cine îți este prieten cu adevărat. Prețuiește-l, chiar dacă nu este cel mai carismatic om.

 

„Lasă liber obiectul iubirii tale, dacă se va întoarce la tine este al tău, dacă nu se va întoarce, de fapt nu ți-a aparținut niciodată.” Asta a spus-o Augustin, dar nu am găsit o formulare mai bună pentru a reda ceea ce am trăit de câteva ori în viață. Am fost ispitit să „forțez” oamenii să ia o anumită decizie, însă în timp mi-am dat seama că este corect și bine să îi las să decidă, chiar dacă decid greșit sau în paguba noastră. Uneori trebuie să ne asumăm pierderea pe termen scurt, pentru a câștiga pe termen lung. De fapt, când vorbim de relații, dacă îți asumi pierderea pe termen scurt vei câștiga pentru totdeauna.

 

Lasă-i pe oameni să greșească și când o fac fii alături de ei ca să îi ajuți. Dacă unii vor ajunge să recunoască că au greșit, înfruntă ispita de a le spune: „Ți-am spus eu.” Doar zâmbește, îmbrățișează-i și spune-le: „Sunt alături de tine.” Uneori în râvna noastră bună pentru oameni suntem gata să îi convingem, să le dăm argumentele cele mai bune, să le spunem ce să facă, cum să aleagă și ce este mai bine pentru ei, și după mai multe lupte și ratări, îți dai seama că nu poți decide pentru altul, nu poți duce lupta pentru altcineva, însă poți fi lângă el când are cu adevărat nevoie de tine.

 

Alege să dezvolți relații mature într-un spirit al libertății. Alege să ierți. Alege să crezi că destinul va pune lângă tine oameni prin care Dumnezeu te va binecuvânta și pentru care te va face o binecuvântare.

 

Când te ocupi de ceea ce îi pasă lui Dumnezeu, El va avea grijă de ceea ce îți pasă ție. Când te îngrijești de oameni, când sacrifici, când pui suflet, când ajuți pe cineva care nu se poate ajuta singur, Dumnezeu te va surprinde prin modalitățile Lui de răsplătire.

 

Încă nu este sezonul culesului. Încă este sezonul semănatului. Trebuie să nu te orești din semănat pentru ca la un moment dat să începi să recoltezi… Totuși, nu uita că Dumnzeu este cel care dă sămânță semănătorului…

 

Isus este Alfa și Omega. Dacă ai primit de la El începutul, nu te ori până nu primești de la El și Sfârșitul. Da, suntem undeva pe drum, pe drumul schimbării. Aici, în tranziție, se întâmplă marile minuni ale vieții.

 

Nu am terminat acest text, dar am vrut să scriu ceva din inimă și să vă binecuvânteze acum la sfârșit de an. Iertați-mă că nu am dar exemple sau nu am fost mai explicit, dar uneori este suficient pentru încurajare doar un singur cuvânt.

Vă binecuvântez ca anul 2017 să fie un an al schimbării, un an al secerișului, un an al binecuvântărilor, să fie pentru tine un an de cotitură, un an de referință la care să te întorci și să spui: Dumnezeu a încununat viața mea cu bunătatea Lui.

La mulți ani.

Isus, Copilul Rege – Costache Ioanid


Dormi, Copile Rege, Domn şi Rob sub Lege,

Slugă fără plată Prunc la piept şi Tată.

Dormi, Odraslă mică, maica Ta Ţi-e fiică.

Dormi uşor la sân Roadă şi Stăpân.

 

Dormi uşor, Copile troienit de zile,

Înger de departe, Preot fără moarte.

Tu vii din lumină, eu, de jos, din tină.

Tu din Raiul sfânt, eu de pe pământ.

 

Dormi, Copil de taină, bogat fără haină,

Păstor fără stână, Logos în ţărână.

Mama Îţi dă hrană, Tu îi dai coroană

Mama-Ţi dă alin, Tu îi dai chip divin.

 

“Dormi Copil-Durere, Miel pentru junghiere.

Eu te cresc spre cruce, Tu spre cerul dulce.

Eu te cresc să sângeri, Tu mă creşti spre îngeri.

Maică Ţie-s eu, Tu-mi eşti Dumnezeu!”

Un zâmbet de Crăciun – Dale Canergie


Nu costă nimic, dar oferă mult.

Îi  îmbogăţeşte pe cei care îl primesc, fără ai sărăci pe cei ce-l oferă.

Nu trăieşte decât o clipă, dar amintirea lui supravieţuieşte uneori o eternitate.

Nimeni nu e atât de bogat încât să se poată descurca fără el şi nimeni atât de sărac după ce i-a cunoscut avantajele.

Aduce fericirea în cămine, cultivă bunăvoinţa într-o afacere şi este parola prieteniei.

Poartă odihna celor obosiţi, speranţa celor descurajaţi, lumina soarelui pentru cei trişti şi este cel mai bun antidot pentru necazuri.

Totuşi nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat căci nu serveşte la nimic până nu este dăruit.

Dacă în agitaţia Crăciunului cineva este prea obosit să îţi zâmbească, dăruieşte-i tu un surâs! Căci nimeni nu are mai multă nevoie de un zâmbet decât cel care nu mai are nici unul de dăruit.

Crăciun fericit.

Cele 10 porunci ale Sărbătorii Crăciunului


Am găsit textul acesta căutând prin sertarele prăfuite ale laptopului meu. Era pe acolo pe unde nu am mai umblat de mult. L-am tradus în 2009 și l-am citit ca introducere a unei predici în perioada sărbătorilor. L-am găsit acum și mi-am zis că poate fi de folos unora care au nevoie de un cuvânt de suflet în această vâltoare a anului 2016. Nu mai am sursa originală, însă dacă doriți o versiune a textul original puteți accesa aici sau aici sau aici.

Continuă lectura

Fă din visul tău un drum


Prietenul meu, Cristi Galea a semnalat ieri (18.05.2016) pe Facebook melodia asta și am fost plăcut surprins. Am primit mai mult decât mă așteptam. Imediat am fost atras de text. După ce am ascultat-o, am simțit nevoia să dau replay. Felicitări Pumn de Țărână pentru melodie și în principal pentru text.

M-am oprit să scriu aceste rânduri pentru că merită să semnalez câteva lucruri pe care le citesc eu în rândurile și printre rândurile acestei melodii.

Îmi place și melodia și ritmul, însă prin text cred că reușește să transmită un mesaj unic, sau cel puțin nu în direcția discursului public dominant, iar acest lucru trebuie interpretat drept un semn de sfidare inteligentă.

 

Nu faceți din modă un instrument de tortură.

Beau cafea cu zahăr mult… Păi… în lumea în care se tot promovează diete și abținerea de la dulciuri, mâncare selectivă…, etc, Pumn de Țărână parcă spune: „Măi oamenilor, am și eu o plăcere și țin la ea.” „Mai lăsă-mă cu textele astea despre nutriție și sănătate. Nu mă ajută, ba chiar mă scot de pe traiectoria mea.”

 

S-a pierdut sensul prieteniei. Îl declar nul.

Trăim într-o lume ipocrită în care toți zâmbim și suntem prieteni, însă în această lume s-a pierdut chiar sensul prieteniei adevărate. Avem sute de prieteni pe Facebook și nimeni nu ne sună sau vizitează de ziua noastră de naștere. (Toți nu înseamnă toți, ci cei mai mulți, iar nimeni nu însemnă nimeni, ci tot cei mai mulți. – comentariu pentru scrupuloși)

Am colegi interesați de mine, recunosc. Mă salută și mă întreabă: Ce-am făcut? Pe unde-am fost?  

Oameni sunt interesați de noi așa cum suntem noi interesați de știrile de la TV. Sunt bune, informative, îmi ocupă plăcut tipul mort, dar cam atât, să nu mă afecteze. La fel și cu prietenii ăștia interesați de mine: le plac micile mondenități și dacă eu pot oferi câteva sunt fericiți. E ca și cum ar spune: „Hai, întreține atmosfera…” „Ești popular.” „Râdem împreună…” „Mai treci pe al noi…” Și zâmbetul ne îngheață pe buze când ne dăm seama că nu le pasă deloc de noi, ci doar de nevoia lor de entertainment. Dar ce se ascunde în sufletul meu, dar valoarea mea ca om, dar talentul meu interesează pe cineva, dar visurile mele ce se întâmplă cu ele?

 

Cuvintele goale nu mă încurajează.

Eminescu le spunea Criticilor lui:

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Pumn de Țărână pare să ne spună: E ușor să ții discursuri care sună bine, dar care nu hrănesc. „Trebuie să crezi în tine, să fii optimist și să ai un vis în viață…” nu sunt, de multe ori, decât cuvinte goale. Le auzim mereu, însă nu prea reușim să le aplicăm, să le trăim. Oare de ce? Prin această aluzie aparent nevinovată, clipul pune întregul discurs despre dezvoltare personală sub semnul îndoielii. Observ o subtilitate care trebuie scoasă la lumină: Cât de mult mă ajută discursurile astea motivaționale? Mai mult mă încurcă. Mi se prezintă tot felul de rețete care nu prea se potrivesc în cazul meu, și al tău, și al multora. Da, sună bine, dar pică la proba practică. Iar ceea ce contrariază și mai tare, și este surprins în videoclip, este motivația din spatele acestui tip de discurs: că ascund interese corporatiste, că trebuie să fim productivi, să ne gestionăm bine timpul, că trebuie să ne dezvoltăm potențialul pentru a face bani pentru cei care știu să profite de performanțele noastre…

 

Totuși, un experiment social este atractiv.

Lumea în care trăim încurajează tipul de experiență care se prezintă drept experiment social. Suntem invadați de ele pe Facebook. Joacă rol de știință empirică. I-ați văzut pe cei care dau persoanelor fără adăpost și le filmează reacțiile, cei are se fac că scapă un portofel plin cu bani pentru a vedea reacția celor care îl găsesc, cei care participă la un Reality Show și așa mai departe. Întreaga viață este prezentată ca un experiment social. Este moda experimentelor sociale. Unii fac înconjurul lumii pe bicicletă, alții traversează un continent înfruntând tot felul de pericole numai că așa li s-a pus lor pata (Vezi filmul Wild, 2014).

Pumn de Țărână își asumă acest aer de experiment social: „Să închiriez o rulotă pentru o lună” și să mă las purtat de „dorul de ducă”.

Aparent sloganul ar fi: Când viața nu e atractivă, fă din ea un experiment social.

 

E mai bine să faci ceva decât să aștepți.

Oare cât să stai să meditezi sub clar de lună… Acest vers ascunde un pic de ironie și poate puțină furie. Am stat prea mult, am așteptat prea mult, ar fi timpul să fac ceva.

Să meditezi… Sunt momente când meditația devine povară. Meditezi prea mult sau prea puțin sau probabil că meditația în sine nu este de ajuns.

Sub clar de lună… E noapte (în viața mea) și totuși am un pic de lumină. Sunt în mulțime și totuși singur. Nu știu ce să fac și totuși am un vis ascuns în inimă…

Aceste versuri vorbesc și despre faptul că uneori nu ne găsim locul, nu ne înțelegem pe noi înșine și ne simțim singuri și obosiți de inginerii care șurubăresc prin sufletele noastre. „Lasă-mă așa stricat cum sunt. Nu am nevoie de nimeni ca să îmi repete că am probleme. Știu asta foarte bine.” „Dar de ce soluția ta ar fi bună pentru mine? Las’ că îmi găsesc singur soluția.”

 

Nu aștepta ca altcineva să facă pentru tine ceea ce poți face tu.

Să aștepți că poate o stea are ceva să îți spună… Probabil este o aluzie la Dumnezeu. Autorul e creștin și ne putem aștepta la asta, însă textul să potrivește mai mult cu spiritul românului care stă „sub clar de lună” ca cineva să îl observe, să îl bage în seamă și să îi recunoască întreaga lui valoare. Însă este clar (nu clar de lună) că acest lucru nu prea se întâmplă și o să fim obosiți de speranța că într-o zi ceva miraculos se va întâmpla. De aceea soluția: mișcă ceva, chiar și ceva straniu e mai bun decât sfânta noastră înțepenire.

Cine poate fi, totuși, acel „cineva”? Cineva care să te vadă așa cum ești și să te accepte, cineva care să vadă în tine mai mult decât vezi tu și să te pună în valoare, cineva care să te susțină și să îți vrea binele fără să te invidieze, cineva care să te respecte și să te iubească autentic… Ceri prea mult de la viață? Probabil. Dar cine a pus în noi aceste dorințe? Cine este acel cineva? Preceptul biblic „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39) se aplică în acest context. Acel cineva ești tu, mai întâi pentru tine și apoi pentru altul. Și fără îndoială, acel cineva este Dumnezeu, dacă îl cunoști. Și dacă vor fi în lumea asta, în afară de tine și Dumnezeu, unul sau doi oameni care vor întruchipa pe acel „cineva” ești un om fericit. Dar nu le putem avea pe toate odată.

 

Nu vreau să fiu instrumentul nimănui. Vreau să am inima cu mine în tot ceea ce fac.  

Dacă mă întrebi direct: Mie nu-mi arde de miting, când mă arde soarele vreau să mergem după feeling. Artistul arată o caracteristică a românului patriot: „Nu vreau să ți se pară ciudat, dar dacă mă codesc înseamnă că nu îmi place. Dacă nu îți spun verde în față ce cred este pentru că nu vreau să te jignesc. Dar dacă insiști…

 

Cum poți ajuta pe cineva să își regleze busola? Împrumută-i o rulotă… sau cumpără-i un bilet de concediu.

Îți împrumut rulota pentru o lună… „Nu știu cum să te ajut, dar du-te și regăsește-te într-o călătorie… De prea mult timp nu arăți bine. Trebuie să te repari. Ia rulota și te du. Și nu te întoarce până nu ești cu zâmbetul pe față. Nu te mai întoarce la fel.” Este un alt mod de a ajuta. Te ajut să te ajuți.

Am dor de ducă… vorbește despre sentimentul teribil al inutilității, al neîmplinirii, al pierderii scopului sau pur și simplu o oboseală cronică care se cere tratată. Rutina, bat-o vina. Sentimentul împlinirii personale la un moment dat nu este dat de ceea ce faci, ci de ceea ce nu ai avut curaj să faci sau de drumul pe care îl eviți și știi că trebuia să îl urmezi.

 

 

Drumul autenticității e greu și prezintă riscuri.

Nu sunt eu 100%. E mai ușor să porți măști sociale și să îndeplinești așteptările altora decât să fii tu însuți. Să fi tu înseamnă să plătești un preț mare pentru propria libertate, un preț care se plătește din nou și din nou… Și uneori te întrebi dacă merită. E mai ușor să spui ce se așteaptă de la tine… E mai adecvat. Dovedești că ești adaptat social.

Isus spune: Cine vrea să mă urmeze să se lepede de sine: Care „sine”? Nu știu. Discuția ar putea fi lungă, însă, un lucru este clar, să ne lepădăm de sinele social, sinele cu care ne-am pricopsit din contactul cu cultura… Pumn de Țărână ne spune că drumul autenticității personale începe cu recunoașterea alterității și adausului social.

 

Visul este un drum.

Ia-ți un vis și fă-ți din el un drum. Până la urmă ăsta e mesajul. Nimic nu are sens pe termen lung dacă nu îți asumi propriul vis. Ia-ți visul acela prăfuit și fă din el un proiect… Visul este un drum. A nu realiza un vis e una, dar a nu merge pe drumul trasat de visul tău e cu totul alta. A nu purcede pe drumul care duce la împlinirea visului tău înseamnă înaltă trădare față de tine însuți.

 

Să îmi fie iertată îndrăzneala de a sparge textul acesta. Uneori simt nevoia să fac asta. Dar din dorința de a arăta frumusețea și bogăția textului, interpretul nu face altceva decât să îl altereze. Nu am avut intenția să diluez cu nimic farmecul textului sau al melodiei, ci doar să îl pun în lumină și să arăt ce poate însemna el pentru mine.

Probabil că ce-am făcut eu aici seamănă cu încercarea de a explica un banc. Dacă oamenii nu râd atunci când este spus bancul, degeaba încerci să îl explici după aceea. Unele lucruri trebuie lăsate ascunse și neexplicate. Așa facem noi, pastorii, și cu textele biblice, le furăm farmecul. Dar ne asumăm acest rol pentru că avem impresia că ceva în plus poate fi spus.

Dacă cel care a scris textul melodiei nici măcar nu s-a gândit la lucrurile pe care eu le exprim aici, înseamnă că și-a îndeplinit rolul creativ. Rolul artistului este acela de a crea și de a lăsa liber obiectul creației sale ca ceilalți să îl recepteze cum cred ei de cuviință în funcție de trăirile, experiențele, dorințele și visurile lor.

 

P.S. Acest text nu este un advertorial. El a fost scris din proprie inițiativă, dar recomand cu încredere Pumn de Țărână.

Pagina de Facebook: https://www.facebook.com/pumndetaranaofficial/

Canalul de Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCgBDKsXle23vZjmkb7J7GOw

Evenimentul de lansare al noului album: Eu sunt Litera: https://www.facebook.com/events/591244474370808/

Nu renunța la ce este prețios – Psalmul 137 parafrazat


În momentele de criză ale vieţii, pe lângă confuzie şi dezamăgire, vine şi un moment de evaluare, claritate şi discernământ. Sunt momente în care laşi totul baltă şi nu mai ai chef de nimic. Îţi aduci aminte de zilele bune, de clipele frumoase, de bucuriile trăite şi de succesele trecute, însă comparând lucrurile, îţi spui că gloria de odinioară nu va mai fi atinsă, bucuria de altădată nu va mai fi trăită şi succesul din trecut nu se va mai arăta. Prezentul nu te entuziasmează, nu mai vezi nicio cale de ieşire, parcă totul s-a prăbuşit şi nu ţi-a mai rămas nimic… nimic de făcut, nimic de spus, nimic de apărat, nimic de dat. Este un timp al plângerii şi al tânguielii, un timp al durerii şi al pocăinţei, un timp al meditării la ceea ce a fost, la ceea ce este şi la ceea ce nu va mai fi.

Continuă lectura

Psalmul 91 – parafrazat în limbaj contemporan


Binecuvântarea şi protecţia lui Dumnezeu sunt disponibile pentru fiecare persoană care crede în Dumnezeu, însă ele se manifestă numai în viaţa celui care le declară peste viaţa lui. Acesta face din Dumnezeu sursa vieţii lui!

Da, Dumnezeu te scapă de capcanele vieţii şi de presiunea adusă de situaţiile de criză; El îţi va da odihnă în momentele de stres, şi pace în locul îngrijorării.

Dumnezeu îţi va da o soluţie chiar şi atunci când, logic, nu se mai poate face nimic. El garantează acest lucru, iar experienţa ta va fi o confirmare că El nu Îşi retrage Cuvântul.

Nu trebuie să te temi:

Nici de faliment, inflaţie sau de căderea bursei,

Nici de fluctuaţiile pieţei sau datoriile la bancă,

Nici de termenele-limită,

Nici de sesiuni de examene,

Nici de şomaj, boli sau viruşi de tot felul,

Nici de încălzirea globală, nici de terorism.

Vei putea vedea minuni… chiar dacă 100 de persoane dintre cele pe care le cunoşti se zbat în tot felul de probleme, şi alte mii de oameni despre care afli la ştiri nu reuşesc să se bucure de viaţă, tu vei reuşi. Nu vei suporta viaţa, ci o vei trăi din plin!

Nu ai nevoie de gardă de corp, nici de psiholog personal, nici de programe de divertisment, nici de terapii de relaxare, ci favoarea lui Dumnezeu îţi este de ajuns.

Dumnezeu te va feri de oameni răi şi vicleni şi îţi va da prieteni care te vor sprijini în clipele grele, mentori care te vor sfătui şi consilieri care te vor încuraja. Cu ajutorul lor, vei putea să întâmpini provocări mari, să păşeşti pe căi pe care nu ai visat niciodată că vei ajunge.

Dumnezeu se uită la tine şi la viitorul tău. El investeşte în tine azi, ştiind ce vei fi mâine. El vede trecutul, prezentul şi viitorul tău, de aceea fii convins că Dumnezeu nu Se aşteaptă să fii altul ca să te iubească. El a decis să te iubească necondiţionat, să îţi răspundă la rugăciuni, să te protejeze şi să îţi dea succes.

Ceea ce vei face motivat de dragoste şi potrivit cu caracterul lui Dumnezeu va dăinui. Totuşi, semnificaţia vieţii tale se bazează nu pe ceea ce faci tu pentru Dumnezeu, ci pe ceea ce a făcut El pentru tine. El este pentru tine, în tine, cu tine în orice circumstanţă! Dorinţa Lui cea mai mare este să fii împlinit în El, cu El, de El…

Cu Dumnezeu ai totul: viaţă, fericire, succes, protecţie, sănătate… Şi asta nu pe termen scurt, ci pentru toată viaţa!

 

Psalmul 91

  1. Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic,
  2. zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”
  3. Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
  4. El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!
  5. Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
  6. nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare.
  7. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
  8. Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
  9. Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
  10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.
  11. Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;
  12. şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
  13. Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –
  14. „Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
  15. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.
  16. Îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea”.

Cum să citești Biblia într-un mod practic?


Abordarea practică a Bibliei presupune legarea Scripturii de viața personală. Biblia poate fi citită în diverse abordări, însă abordarea practică presupune să îți pui întrebări în timpul studiului Scripturii astfel încât să poți identifica acele adevăruri care te pot încuraja și pe care le poți aplica în viața de zi cu zi.

Nu vreau să intru în detalii aici, ci vreau doar să ofer câteva întrebări care te pot ajuta în abordarea oricărui text din Scriptură, astfel încât să surprinzi principii care pot fi aplicate în viața de zi cu zi, în orice loc, de orice om.

Dacă citești Biblia ca să descoperi detaliile arheologice este una, dacă citești să descoperi principiile de viață este alta. Abordarea Bibliei într-un mod academic se face într-un anumit fel, abordarea practică are de-a face cu alte scopuri. Nu vreau să fac distincția între abordarea practică și abordarea teologică, pentru că abordarea teologică ar trebui să fie practică, iar abordarea practică trebuie să fie în același timp teologică.

Să vă dau câteva exemple, poate e mai ilustrativ:

De exemplu, cineva se întreba dacă Isus și Ioan Botezătorul s-au cunoscut în înainte de botezul în apă al Mântuitorului. Nu știu? De bun simț ar trebui să presupun că da. Erau veri, mamele lor se cunoșteau. Ce relevantă are? Cu ce mă ajută? Faptul acesta în perspectiva prietenului meu ar însemna diminuarea revelației pe care o proclamă Ioan. Eu nu cred asta. Revelația nu este cu nimic mai mică, chiar dacă s-au cunoscut anterior, poate chiar asta o face să fie mai autentică. I-am spus atunci: Nu e mai bine să te întrebi ce putem învăța de la Ioan Botezătorul? (abordarea practică)

Sau altcineva mă întreba în ce zi a fost dus Isus l-a Templu. (Nu știu ce fel de abordare e asta ca să te oprești într-un detaliu și să nu mergi mai departe pentru că îți dă bătăi de cap o chestiune. Poate abordarea chițibușarului.) Voia să mă prindă în offside. El a pus cap la cap niște versete și mi-a spus că nu în a opta zi a fost dus Isus la Templu, așa cum am fost eu tentat să spun, ci luând în considerare pasajul din Luca 2:21-23 și cel din Levitic 12:2-4, Isus a fost dus la templu în ziua treizeci și treia. Bine, i-am spus eu și cu ce te ajută aceste detaliu remarcabil? Cum a îmbunătățit viața ta de rugăciune? Cum a influențat relația ta cu oamenii? Nu spun că abordările acestea sunt inutile, însă cred că scopul Bibliei este altul: acela de al cunoaște pe Hristos, de a fi mântuiți prin credință și de a deveni oameni destoinici pentru Dumnezeu (2 Timotei 3:15-17)

… cunoști Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2 Timotei 3:15-17)

Potrivit acestor versete cunoașterea Scripturii are de-a face cu câteva scopuri:

  • Căpătarea înțelepciuni.
  • Mântuirea în Hristos Isus.
  • Creșterea credinței.
  • Cunoașterea lui Hristos.
  • Formarea personală: caracter, conduită, comportament.
  • Dezvoltarea ca om al lui Dumnezeu.

Urmărirea scopurilor de genul acesta înseamnă o abordare practică a Scripturii.

Vă propun câteva întrebări pentru studiul practic al Scripturii. Ele pot fi folosite de oricine, atât în studiul individual, cât și în abordarea publică a unui text în grupul mic sau chiar și atunci când trebuie să pregătești o predică sau un discurs. (Aș putea sugera că aceste întrebări pot fi aplicate și la alte tipuri de texte și/sau pentru înțelegerea unor evenimente din viața noastră.)

  1. Ce putem învăța din acest pasaj?
  2. Cum putem aplica adevărurile acestui pasaj?
  3. Ce anume îți place?
  4. Care sunt lucrurile surprinzătoare în text?
  5. Care sunt lucrurile care se văd în context? (lucrurile evidente, generale – abordare panoramică).
  6. Ce se repetă în text? Ce se accentuează în text?
  7. Ce te încurajează în text?
  8. Ce e nou pentru tine?
  9. Găsești vreo legătură între ceea ce descrie textul și viața ta?
  10. Ce îți dă bătăi de cap? Ce nu înțelegi în text? Întrebări. Nelămuriri. Paradoxuri. Expresii ciudate. Evenimente neobișnuite.
  11. Cum ai putea să folosești ideile textului pentru a le transforma într-o rugăciune personală? Pentru tine, pentru biserică, pentru cineva drag…
  12. Ai un exemplu din viața ta care să ilustreze ceea ce s-a întâmplat în text sau o idee descrisă în text?
  13. Rezumatul. Comprimăm textul într-o idee. Încearcă să găsești o formulare principială, memorabilă.
  14. Cum pot să dai mai departe mesajul textului? Ce i-ai spune unui prieten necreștin? Dar unei mame? Dar unui copil? Dar unui profesor? Dar unui muncitor cu ziua?

După cum vedeți textul biblic este deschis pentru orice om care se apropie cu dorința de a învăța. Cu puțin efort putem trece de ce se vede la prima privire și putem scoate din text comori reale pentru viața noastră.